* Am
învăţat să nu mai împăunez oamenii cu calităţi pe care nu le
au şi să nu mai am aşteptări de la cei nu prea bine cunoscuţi;
când nu aştept nimic, mă bucură orice plus, iar minusul nu mă
întristează.
* Nu
mă mai atrage beletristica, nu mă mai simt datoare să citesc o
carte care nu-mi place, dar pe care am primit-o de la autor cu
autograf; timpul e al meu, nu al celorlalţi.
* Uit.
Uit cum se cheamă spirometria, chiar dacă ştiu exact ce este, uit
cum îl cheamă pe Leslie
Nielsen, cu
toate că m-am amuzat zeci de ore la filme lui, uit întâmplări din
şcoală de care aproape toţi colegii îşi amintesc. Cred că
memoria îmi devine selectivă şi reţine doar ce consideră ea că
e util.
* Nu
mai încerc să schimb oamenii, să le arăt unde au greşit, nu mai
ofer ajutor necondiţionat şi necerut decât celor în care am
încredere şi care chiar cred că merită. Totul pe lumea asta are
un preţ, chiar dacă inteligența sau experiența nu se prețuiesc.
13 comentarii:
Pentru ca viață si timpul sunt buni profesori. Ce bine ar fi daca toți am fi mai atenți in clasa....
Saptamana trecuta m-am intalnit cu colegii de la primul meu loc de munca. Pe unii nu i-am mai vazut de prin ... sa zicem 2000. Nu vrei sa stii ce greu mi-a fost sa imi amintesc de unii, cum imi statea numele altora pe varful limbii, ce eforturi fac si acum sa imi amintesc cum ii chema pe altii care n-au fost prezenti la intalnire ...
Cat despre colegii de scoala, Dumnezeu cu mila.
In privinta ajutorului necerut, am simtit de mult ca nu prea e nici macar binevenit, asa ca ma conserv in privinta asta.
Cam necajita esti in ultima vreme, nu? Sau mi se pare mie?
@roxana - suntem atenti cand nu avem alternativa :)
@cristina - nu-i necajeala, e oboseala acumulata (cand devin pragmatica, poate chiar usor cinica) si un acces de parodontoza care ma enerveaza crunt. dar oboesala-i motivul presupun.
ai o mika depresiuca???
-se ia fotoliu,se pune la umbra,si o patura ROSIE..
-se ia o karte[nuvela -lacrimoasa]sau un roman...si se pune pe patura...
si te-ncui in camera la racoare si faci intuneric ,....si trei zile asa o ti...
dupe alea trei zile iti faci o analiza -e de bine,...e de belea....
daca-i de bine ,te scuturi ,iesi, strangi alea,alea,...si-ti arunci okii roata sa vezi de ce sa te apuci
daca-i de belea....continui cu nanicu'
ps-fotoliu si alea,alea is de avertisment....ca oricum pana nu iei niste vitamine nu-ti trece greata de viata...
Cu totii suntem obositi in aceasta perioada - e vremea concediilor. :)
Sa stii ca si eu simt cam tot ce ai scris.
Despre uitare am aflat ca unul din motive ar putea fi si o masura de protectie a organismului. Se pare ca ar trebui sa ne facem griji cand nu ne mai amintim numele celui de linga noi, al copiilor......
@ciumafai... - cred ca e de-ajuns numai partea cu 3 zile, numai sa apuc sa inventez 3 zile in care sa pot face ce/cand vreau eu :)
Ce mult imi plac vorbele astea...sunt semn de intelepciune,nicidecum depresie. Beletristica e o spalare de creieri mai rafinata,dar in fond tot un soi de TV... Sa nu dati, asa am ajuns sa simt eu. Asta cu ajutorul necerut este buba veche si la mine,dar am obssrvat ca era si o fuga in treaba altora...doar ca sa nu raman in treaba mea...si ce e de vazut cu mine. Cand uiti asa e semn ca esti mai profound si selectezi ce merita sa pastrezi in constiinta...asa citisem undeva chiar zilele astea.
Imi place blogul tau Simona!
@Maria - multumesc, bun venit!
@Mihaela - apai... vacanta sa (ne) fie! :)
Buna de pus la rana! :-) Eu nu mai am asteptari nici de la cei pe care.i cunosc si ce bine sa nu ma mai stresez de cum reactioneaza fiecare! A fost o vreme in care eram un fel de don quijote, pana am priceput ca dragoste cu sila nu se poate. Cui ii pasa cu adevarat, se comporta ca atare! Sa.ti vina vacanta, zic! :-)
@Crengu - asa sa fieeeee! :)
Vacanta placuta sora draga. Ca de obicei ma regasesc total in gandurile tale. :)
@diana - mai va pana atunci...
Trimiteți un comentariu