În
satul limitrof municipiului trăiesc cai; ei sunt relativ
frumoși, îngrijiți, hrăniți, adăpostiți. Caii riverani
orașului sunt folosiți la muncile gospodărești și în caz de
boală sunt tratați de către medicul veterinar. Când caii
îmbătrânesc, sunt vânduți.
În
satul limitrof municipiului trăiesc vaci; nu-s multe,
majoritatea au pedigree și crotalii la ureche. Vacile riverane
orașului sunt vaccinate și hrănite, îngrijite și iubite,
inseminate arficial cu material genetic verificat, iar dacă sunt
bolnave sunt vizitate de medicul veterinar (care vine și să le
asiste la fătare). Când vacile îmbătrânesc crunt, sunt date la
abator.
În
satul limitrof municipiului trăiesc oi și capre; ele sunt
uneori îngrijite, alteori nu, unele sunt vaccinate și deparazitate,
altele-s pline de căpușe. Oile și caprele riverane orașului
viețuiesc în turme mai mici sau mai mari, sunt mai bine sau mai
puțin bine îngrijite, iubite, hrănite. Când sunt bolnave, întâi
beneficiază de tratamente empiric-tradiționale, apoi sunt vizitate
de tehnicianul veterinar. Ele nu apucă să îmbătrânească, au o
speranță de viață redusă, ajungând, inevitabil, în cratiță.
În
satul limitrof municipiului trăiesc porci și iepuri; ei cresc
precum bălăria pe lângă casa omului, sunt tratați preventiv cu
antibiotice și alte medicamente până în ultima zi a vieții lor.
Porcii și iepurii riverani orașului sunt hrăniți când și cât
trebuie, nu-s luați în serios prea mult, iar dacă se îmbolnăvesc
cuțitul devine singurul tratament.
În
satul limitrof municipiului trăiesc păsări – găini, curci,
rațe, gâște; săteanul nu știe câte are, vede când și când că
le-a împuținat vulpea, dar n-ar putea spune cu câte. Păsările
riverane orașului sunt hrănite cu ce are omul prin bătătură,
beau apă cu antibiotice, vitamine sau albastru de metil, iar dacă
șchioapătă un pic ajung imediat în ciorbă.
În
satul limitrof municipiului trăiesc câini și pisici; nu-s
animale de companie, au un rol utilitar bine determinat și, dacă nu
fac față cerințelor, sunt duse undeva unde să nu moară de
foame sau sete (pe lângă instituții, conteinere), la fel și puii
lor proaspăt înțărcați pe care țăranul nu-i mai îneacă la
fătare, ca-n alte vremuri, pentru că-i e milă. Câinii şi
pisicile din proximitatea oraşului sunt hrăniţi cu ce rămâne de
la masa stăpânului, nu văd vaccin, deparazitare, tratament decât
în cazuri excepţionale; atunci vine tehnicianul veterinar, le face
câteva injecţii şi mai departe cum o vrea Domnu'.
A făcut cățelul pneumonie, a venit tehnicianul, i-a făcut
două injecții, câinele a fost băgat în casă la căldură, asta
e, n-a mai avut zile. A murit
pisica, otrăvită de cinci zile, a venit de patru ori tehnicianul la
ea, asta e, așa a vrut Domnu'.
În
satul limitrof municipiului, uneori viaţa e crudă; puiul de
găină uşor trist e tăiat imediat, să nu moară, capra slăbită
rău după fătare – tot aşa; pisica bătrână e dusă de lângă
casă spre grădină, să nu mai stea în drum, câinele otrăvit e
lăsat în soare, fără apă, să-şi dea ultima suflare singur. Dar
şi elefanţii mor singuri, pentru că aşa vor ei.
În
anul de graţie 2015, în satul limitrof municipiului moartea
e privită cu o relaxare și acceptată cu o toleranţă pe care nu
le înţeleg. Copiii ştiu de la bun început că bunicul a murit,
văduva nu e menajată când i se comunică noul statul, răposatul
e plâns la priveghi şi înmormântare, apoi e pomenit şi povestit
în fapte trecute. Moartea-i o trecere, parte a vieții de zi cu zi,
o cale către un altceva imposibil de definit.
7 comentarii:
Sa stii Simona, ca si eu am fost foarte socata de cat de firesc e privita moartea in mediul rural. Cu animalele este exact cum descrii tu, inca nu inteleg cum prima solutie a localnicilor, cat si a medicului veterinar atunci cand ai un animalut bolnav este sacrificarea. Iar in fiecare gospodarie, animalele sunt crescute doar pentru utilitate, nu exista conceptia de animal de companie. Noi, cu 5 pisici si 4 caini suntem un fel de ozn-uri care risipim mancarea pe animale nefolositoare :(
@oana - "o galeata de mancare la caini? mai bine-ati creste un porc!" :)
si la noi.....
dar in "satul limi..."traiesc si "dubiosi" care trec pe la oras si rascolesc la containar dupa resturi menajere cu care isi hranesc porcii si purceii,....apoi tocmesc un ruman in zi de targ care sa li-i vanda ,....Care-i cumpara sa-i creasca mai au o sansa ,....care-i ia sa-i taie pentru masa cea de toate zilele...
oamenii de la țara sunt cruzi, nu numai cu animalele ci si între ei, asa se explica de ce pun mina asa ușor pe topoare.
de ce își trudesc copiii fără mila la munca.
mai ușor cu învățătura. iarăși nu mai cultiva propasirea.
oamenii de la țara nu sunt respectuosi cu banul altuia, doar cu al lor. de aceea pe te miri ce, cer prețuri nesimțite. de ex un leu pe ou.
mai știu si altele.
evident, excepțiile sunt pentru ceea ce știm cu toții.
trist dar adevarat...
În ţara noastră există tabere pentru copiii care suferă de cancer?Dacă da atunci unde?
Petro:)
@Petro - zau nu stiu...
Trimiteți un comentariu