E octombrie plin şi se simte în
toate, pădurea a căpătat nuanţe de pământ, miroase a toamnă, ard focuri în
sobe, merii se îngălbenesc, raţele şi gâştele pleacă în v-uri largi, împărţim
casa cu buburuze şi călugăriţe, a ruginit frunza din viii…
Am agăţat o viroză şi statul în pat
mi-a oferit timp să citesc cărţi restante, în casă au revenit covoarele, am
demarat operaţiunea cumparat/primit/trimis plante/seminţe toamna 2015 (anul
acesta e deja boierie, am luat de pe net punguţe cu fermoar şi nu mai
manufacturez pliculeţe).
Din grădină mai avem de scos morcovii
şi de cules varza (plus ceva resturi de nuci), sper să ajungă la maturitate şi
seminţele de fenicul, straturile lasagna sunt gata de iarnă, în rest mai
aştept, că-s prea multe flori în spectacol: călţunaşi, gălbenele, crăiţe.
Curentul a luat-o razna şi odată cu
el şi televizorul (placa de bază), şi modemul de fibră optică, avem alt „ceas”
la boiler, am reuşit să mă joc cu toate minunile de la Ikea (adică am le-am
mobilat cu diverse sau le-am pus la loc), am o minune de lupă taman bună pentru
prospecte ilizibile şi, pentru prima dată în viaţă, am şorţ de bucătărie.
Mă plimb prin toamnă şi ea mi se
lipeşte de tălpi, pe seară luna e-un rânjet de motan Chesire, înfrunt frigul cu
dispreţ şi vreau o îngheţată de cafea. Octombrie vineri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu