...îmi
sunt mai dragi rudele, mă bucură mai mult prezenţa lor şi mi se
face mai repede dor. Probabil simt rădăcinile mai bine.
...nu-mi
mai e drag să merg la concerte, teatru, cinema, vernisaje,
conferinţe şi alte locuri unde sunt mulţi oameni şi unde curg
laude. N-am nimic împotrivă, dar nici în comun.
...simt
timpul altfel, mai dilatat, mai cald, cu miez, mai al meu şi am
vreme şi pentru lucruri care îmi plac, raportat la acum cinci-zece
ani.
...nu
mai ofer din roadele muncii mele, ci să aştept să mi se ceară;
ceea ce oamenii primesc gratis aruncă gratis.
...nu
mă mai ating acuzele nedrepte, nu mai încerc să-mi dovedesc
nevinovăţia, strâmbătatea e în cel care acuză, mi-e uşor milă
de el şi nu-mi doresc să fiu în locul lui.
...nu-mi
mai ambalez cuvintele în amabilitate socială, transmit mesajul cât
de succint pot, chiar dacă laconismul meu e cotat ca infatuare –
cine vrea să înţeleagă mesajul o va face, cine nu, va căuta
oricum pretexte.
...nu
mai am răbdare şi nici nu mai vreau să explic, să mă explic
oamenilor; fiecare înţelege ce vrea şi face ce poate, nu e
responsabilitatea mea.
Când
intri pe partea descendentă a vieţii, relaţiile interumane se
filtrează, priorităţile se schimbă. Simţi că trebuie să faci
ce-ţi place, nu ce trebuie, că ai nevoie de timp cu şi pentru
tine, ai tăi, cei dragi, ai nevoie de răgaz.
9 comentarii:
Mmmmah!!Uite o chestie curioasa!!Asa am inceput sa patesc si eu[chiar primul punct ,nu prea]Or fi ceva semne....
@ciumafai... - deh, e de la varsta... :)
Nu este pentru prima oara cand ma regasesc in cele scrise de tine. La prima si a doua, ma incadrez si eu. Radacinile astea nu ne dau pace, of, asa este. :)
Iar cu fraza aceasta: "Când intri pe partea descendentă a vieţii, relaţiile interumane se filtrează, priorităţile se schimbă. Simţi că trebuie să faci ce-ţi place, nu ce trebuie, că ai nevoie de timp cu şi pentru tine, ai tăi, cei dragi, ai nevoie de răgaz." - m-ai lasat fara cuvinte, ai descries exact ce simt si eu de la un timp incoace.
Oare simtim ca imbatranim sau procesul de maturizare a ajuns la final? :)
@Mihaela - nu pot spune ca simt ca imbatranesc (bine, nu tin cont de plangerile articulatiilor sau de scaderea rezistentei la nopti pierdute), asa ca... ne-am maturizat, da-daaa.... :)
Discutabil... Cred că sunt cazuri și cazuri aici - unele care duc într-o extremă în care își neglijează familia, dar și unele care ajung să vorbească numai-și-numai-despre-familie(la mod obsesiv, carevasăzică!).
Înțeleg că "Prietenii îi mai alegi, rudele nu!", dar să nu exagerăm totuși.
Da,da, fix pe sufletul meu! Si n.am decat trei decenii.
@Marius - nu e deloc discutabil, asta simt. nu analizez nici la modul general, nici exceptiile de care spui tu.
Superb, adevărat!
Fără să mă simt "tras pe dreapta"!
Doar că anii mi-au adus ceva mai multă experienţă şi am învăţat să preţuiesc cucuiele! Aşa că, DA, Simona, FILTREZ. Dau gratuit destul, dai şi tu destul!
Şi acest blog COSTĂ BANI!!
Pentru cine are urechi să vadă şi ochi să audă! (Sic!)
Şi DA, am mai învăţat că e adevărat ce zice unchiu' Sam: "Timpul ESTE bani!!"
De altfel, am mai spus-o într-un articol mai vechi, "Timpul şi banii": Ne vindem TIMPUL pentru bani...
"[...]fiecare înţelege ce vrea şi face ce poate[...]"
Subliniez ideea ta: RESPONSABILITATEA, ESTE INDIVIDUALĂ!
O spune şi biblia, deşi mai întortocheat...
BRIEFLY:
Sunt încântat că am revenit, după multă vreme!
Felicitări!
@Serban - bine ai revenit :)
Trimiteți un comentariu