După Ovidenie

A trecut Ovidenia – prima zi de iarnă în tradiţia satului -, n-a nins, se pare că iarna nu va fi grea; a plouat uşor, pământul încă mai cere apă, n-a fost frig, nici vânt, aşa că am avut un week-end relativ spornic, în sensul că se vede ce-am făcut, decorul fiind uşor schimbat.

Am reuşit să curăţăm grădina de uscături şi s-o pregătim de iarnă, mai sunt plante de mutat, de scos prazul, dar deja nu mai sunt urgenţe.

Am pus toate lemnele la locul lor (în aşteptarea următoarei ture).

Domnul meu a tăiat doi meri din curte (făceau fructe mici şi cam acre, acolo vom pune leagănul).

Am eliberat zonele cu ciment, majoritatea uneltelor sunt duse la locul de iernat, la fel băncuţele, hamacele şi scaunele de pe moşie.

Am tăiat tufănicile albe şi toţi trandafirii, cei noi sunt deja muşuroiţi, zona de flori din stânga e pregătită de iarnă, restul – să mai aştepte.

În casă au revenit accesoriile de iarnă, de la covoare, protecţii pentru uşi şi păturici ale pisicilor la papuci groşi şi uleiuri aromatice; o primulă roşie de la Gabi s-a gândit să înflorească, mai avem un pic şi terminăm de băut mustul – nici în ăst an nu va ajunge vin. Gata cu libertatea găinilor, nu mai au acces în grădină, prunele de ţuică n-au fermentat încă (le verifică domnul meu constant), mâţele negre dorm în dormitor, cele colorate – în bibliotecă, iar Maşa a început din nou să umble nopţile teleleu.

Prin curţi şi grădini ard focuri purificatoare, fumul stă jos din cauza umezelii, miroase a frunze arse şi a foc de lemne. Prognoza meteo zice că până duminică o să tot plouă şi nu vor fi temperaturi negative – timp bun de mutat plante. Apoi vreau să ningă.