Start în martie

Vine, vine priiimăvaraaaa...

Cu asta m-am trezit în cap de dimineaţă, veselă şi zglobie ca o vrăbiuţă; era întuneric, uşor umed, ceva vânt, aveam trei pisici simultan în cale sau printre picioare şi eu nu şi nu, Vine, vine priiimăvaraaaa... O fi ceva-n aer? În apă? Vreun virus? Că şi prin vecini am văzut simptome similare zile trecute: oameni au devenit brusc hiperactivi, ard frunze uscate – iar mă întreb de ce nu le pun la compost -, cântă la drujbe şi pompe de stropit, repară garduri, curăţă curţile, refac solarii.

E relativ cald şi bine, mi-e drag să stau doar în hanorac, să văd uşile deschise şi scaune prin curte, ba chiar mă bate gândul să scot hamacele deja; n-am stare, umblu capie din grădină (tund un snop de zmeură) în curte (strâng minuni înşirate de Zăvod), apoi în magazie (scot ceva din trusa cu ustensile de floricultură) sau chioşc (fac inventarul ghivecelor pentru plantările viitoare). Toate într-o organizare impecabil haotică, uit de ce-am plecat, ce-mi trebuia, ce voiam să fac; şi mă apuc de altele. Zăpăciripire de primăvară.

Cu toate că perioada de lumină a crescut vizibil, că mai avem vreme să facem una-alta când ajungem acasă, ziua ne-a rămas deja mică; am greblat o parte din locul viitoarelor culturi, zmeura, zonele de iarbă dintre trandafiri și restul de zone cu flori şi (mimoză cum sunt, am făcut febră musculară; de fapt, am îmbunătăţit-o, că aveam ceva-ceva dinainte); am montat leagănul lângă chioşc – ce te legeni... -, domnul meu a repus în funcțiune apa din curte, acum se luptă cu gardul, vrea să-l îndrepte, că altfel o ia uşurel la vale.

La capitolul transmisiune directă din grădină, au apărut urzici, mentă, roiniţă, nepeta, valeriană, veronici, fenicul, pătrunjel, bujori, din câteva tulpini de gălbenele cresc frunze; goji, pelin, zmeură, lonicere – toate înmuguresc, ceapa şi usturoiul puse în noiembrie au cam 5 cm, pământul e deja brăzdat cu verde.

Câinii n-au mai clocit cu elan maxim tufănicile, asterul și alte plante perene/arbuști, grație faptului că le-am tăiat mai mari în toamnă și nu le-a plăcut să stea pe bețe (bine, s-au mai sacrificat ei), de jardiniere încă nu m-am ocupat, nici de trandafirii în sine, că până pe final de martie nu-i desfac, nu-i tund - am mai păţit-o cu gerurile târzii.

Fauna spontană a revenit la viaţă, iepuri alergători şi căprioare zburdalnice, vulpi bătăioase şi nunţi de pisici, gărgăriţe şi crisope apărând de peste tot din casă, păsăret vocal şi albine cu chef de socializare, fluturi, furnici, păienjeni, mulţi păienjeni. Şi şobolani în magazie.

Diseară iar e prognozată o ploaie, aşa că probabil îmi voi încheia ziua tot cu cântec. Bună seara, ploiţă, te-aştept ca şi când...