Mai nimic nou, dar nici soare nu-i

Miez de mai cu stagnări în evoluțiile vegetale, frig și ploaie, pământ ca un burete nestors, flori triste şi răsaduri supărate în ghivece, melci de toate felurile incredibil de mulţi, ca o epidemie. Mari dubii am în privința culturilor acestui an, întâi a fost prea frig pentru plantări, apoi cald-cald și ploi generoase; au urmat câinele nou râmător în pământ pregătit, ger târziu pe final de aprilie și de-atunci ploi la greu, că până nu rămâne n-ajunge. Cum îi anu'.

Am scos ardeii iuţi în chioșc, lângă roșii, nici lor nu le place, nu ştiu când vom putea planta în grădina, că prognoza meteo zice că până pe 27 mai o să tot plouă. Ce am apucat să punem deja rămân în nemişcare statică, flora spontană creşte viguros – păpădiile tind să devină arbuști -, până şi salata stagnează, mirată de vreme. Aromaticele sunt pline de apă, spanacul parcă ruginește, limacșii papă cu spor bunătate de cârciumărese; am început să tencuim ceva răsaduri în grădină în momentele de ne-ploaie – că nu putem vorbi de soare; și nici de pământ pregătit, ci doar de modelat lut pe tulpinile răsadurilor -, iarba cosită piere pe pământ, cea necosită tinde spre cer, cred, că deja în unele locuri atinge crengile pomilor mici.

La capitolul dihănii, avem zece pui zburați, găinile au mai rărit-o cu ouăle, pisicile slăbesc și năpârlesc, Jinx are ceva la una din măsele (se revoltă când mai roade câte ceva dur). Câinii sunt și ei bine și foarte bine, cu accent pe Pepsi, care e deosebit de bine. Are ceva înclinaţii de Houdini, a evadat din hamul de forţă (i-am mai cumpărat unul negru, așteptăm week-end-ul s-o împrietenim cu el); are instincte de vânătoare puternice - abia am reuşit să salvăm de ea un pui evadat din curtea pădărilor -, încă nu prea pricepe ea ce îi cerem (de exemplu nu înțelege vino aici, dar știe că nu trebuie să se apropie de porți când intră-iese mașina).

În rest sunt toate bune, contemplăm grădina de două ori pe zi, fie de la distanță, fie în cizme de cauciuc, cea de-a doua cloşcă a scos fix 3 pui din 17 ouă, ole!, a cedat o sudură la boiler, iar sapa minune s-a dovedit a nu fi chiar minune pe terenul nostru greu, lutos.

Pe drumul din sat sunt echipe de campanie electorală, la noi în casă cred că s-a mutat un Dobby care se autoservește când și când cu câte un ciorap - am deja vreo 12 divorțați -, pe uliţă au început lucrările la drum: acum se betonează canalele pentru rigolele circulabile (prilej cu care nu mai vine maşina de gunoi şi pubelele rămân trist-nemişcate la porţi), urmează ras, compactat piatră, asfaltat... Cam cât toată vara. Dacă mai vine vara anul acesta.