* E mai eficient când pun lemne multe odată, deschid mai rar uşa sobei, scade riscul de intrare a fumului, se face mai mult jar.
* Cu cât scade temperatura afară, cu atât creşte cantitatea de lemne necesară. Etalonul pe care l-am luat sunt -7 până la -10 grade. Cu fiecare grad sub -10, e necesar cam încă un kg de lemne în plus şi creşte timpul de încălzire a sobei cu 30 de minute (încă o tură de lemne pe fiecare grad minus, uşiţa de la cenuşar închisă). De obicei, uşiţa de la cenuşar o închidem când temperatura din cameră trebuie doar conservată, nu mai trebuie crescută.
* Focul în sobă - şi implicit încălzirea sobei - trebuie să dureze de la două ore în sus; uzual folosim o lădiţă de fructe (neagră) cu lemne pe seară, băgând lemne din 30 în 30 de minute.
* Folosim brad pentru aprins, lemne de esenţă tare mărunţite pentru prima fază a focului, apoi din ce în ce mai mari, la final adăugăm lemne verzi.
Am experimentat şi alternative:
* Peleţii sunt ok în soba metalică, o încing repede, ard spectaculos, dar în soba de teracotă mi se par ineficienţi, nu încălzesc cahlele, doar sporesc cantitatea de jar rapid, în caz de nevoie. E nevoie de oareşce tehnică la pus peleţii astfel încât să nici nu cadă prin grilaj în cenuşar, nici să nu sufoce jarul existent (soluţie de leneş - peleţi într-o pungă de hârtie pusă pe jarul viu deja existent). Cam scot fum, plus că scot oareşce sunete ca de explozie, sunete care uneori îmi plac. La sobele noastre de teracotă nu le putem asigura peleţilor condiţiile necesare ca să fie eficienţi: tirajul de aer - cred că ceva aer suplimentar pe laterale ar fi ok -, suportul în care să-i punem, plus că sunt dificil de manipulat. Un arzător special de peleţi (sau un coş) pus în soba de teracotă cred c-ar fi bun. Dacă nu avem grijă mare, arderea e incompletă, apare (la lemnele de lângă peleţi) piroliza şi inevitabil gazele de piroliză.
* Brichetele de rumeguş au nevoie de mult aer ca să înceapă să ardă cu flacără (apoi se scade tirajul de aer) şi îşi măresc volumul după ce se aprind. Lasă foarte puţină cenuşă, cred că 10% în comparaţie cu lemnul. Îmi plac mai mult brichetele tip RUF, paralelipipedice, aproape nu au miros, se aşază bine şi ard uşor mai greu, dar încălzesc mai bine sobele noastre. Merg bine şi brichetele cilindrice, de 1 kg: în soba metalică ridică imediat temperatura, în cele de teracotă, în timp - mai bine de o oră. În planul pe termen lung, vreau să încerc cărbuni şi cocs în sobe, eventual şi brichete din paie. Ţinem legătura.
Am mai scris despre cum se face focul în sobă aici.
2 comentarii:
"În planul pe termen lung, vreau să încerc cărbuni şi cocs în sobe".
Era ecoul şi se auzea aşa:
Apoi, duoamna, astea să le încerci mata în planul pe termen gen "cumpără-ţi o altă casă care să aibă alte sobe". Că după ce o să vezi cum e cu fumul de cărbune şi ce ravagii face pe interiorul hornului nu o să mai vrei nimic altceva. Şi oricum la faza de după fum de cărbune orice altceva este adică înseamnă prea târziu. Ai înţăles bine, după fum de cărbune orice este "Prea Târziu". Funinginea din horn este unsuroasă că doar şi cărbunele aşa e. Sterejeii din horn se întăresc mai abitir decât dacă ar fi din fier, nu mai curăţaţi hornul nici cu descântece. Cărbunii sunt pentru cazane amplasate în anexe lipite de case, cu horn special şi separat de orice altă ieşire de fum de la orice alt fel de sobă din casă. Şi pentru furnale gen. Explicaţia e simplă, lemne nu egal cărbuni, fum de lemne nu egal fum de cărbuni, temperaturi diferite, funingini diferite, alea, gen iarna nu-i ca vara, cărbunii nu ie lemne şi deci nu sî ardi în aceliaşi sobi. [So,_be] cuminţîcă şî nu faşi una ca aiasta, să amesteci focurile, că nu ie binie sî ti juoşi cu fuocu'. Sanatati vi-o doriesc!
@Anonim - :)))) m-ai convins, nu mai incerc.
Trimiteți un comentariu