Cum mi-am petrecut vacanța de iarnă II

După Crăciun am făcut urme fine de cumpărături (fii zen, și ce dacă e aglomerație), am fost în două vizite, ne-am bucurat de somn de voie, ne-am distrat cu niște deșeuri de fag sosite în curte spre suprinderea mea, că nu știam de planurile domnului meu. Am făcut foc în soba din bibliotecă de dimineața până seara târziu, cu uși deschise în toată casă și miros de scorțițoară, cu pisici fericite dormind fiecare unde-și dorea: Jinx, eternizat în patul din dormitor, Mașa, în chiuveta de la baie, Igor, pe dulap la Miruna în cameră, Frida – în tava ornamentală de pe măsuța de la etaj.

Am făcut tradiționalele salate de vinete și de țelină, plus carne de pui și legume la grămadă în tava cu capac (ai grijă ce-ți dorești, că sigur găsești să cumperi), la cuptor; au ieșit incredibile, ținând cont de faptul că încercăm să înlocuim din sare cu condimente -  amândoi avem, se pare, câte un pui de hipertensiune care trebuie monitorizată în primă fază - tensiometru și seara și dimineața, mândra mea (medica mi-a interzis categoric ceaiul, și verde, și negru, aceste cuvinte ne doare).

Revelionul l-am făcut în pijamale (roșii!) – eu, la televizor, domnul meu, dormind; nu am ieșit la artificii (Urma se sperie crunt de ele și, dacă e vreunul dintre noi în preajmă, intră în hiperventilație; fără noi, stă cuminte în căsuța ei. În plus, casa din est rupe peisajul în două, deja are și acoperișul pus, e fix în fața locului de unde admiram artificiile.) Am ieșit pe la 0,30 să mângâi câinii și să admir luna plină; și stele, spre vest, spre pădure, că în nord nu se văd de ornamentele de la pensiune, în sud – de iluminatul stradal, în est – de poluarea luminoasă a satului și din Mioveni.

Aveam nevoie de un revelion zen, după ani buni: pe final de decembrie 2013 l-am pierdut pe Grasul, pe 31 decembrie 2014 am fost cu mama domnului meu la UPU (totul e bine când se termină cu bine), în seara de 31 decembrie 2015 l-am mângâiat pe Castor până și-a dat sufletul, 2016-2017 a fost marcat de pierderea tatălui domnului meu.

Zen în formă continuată la o cumpănă dintre ani cu munți la orizont, senină ca o toamnă blajină.