Și adulții se joacă, nu-i așa?:) Uscarea vegetalelor la deshidrator

Jucăria nouă și albă numită deshidrator* mi-a (cam) ocupat tot week-end-ul. Spălată, pregătită, prima tură de mers în gol, iar spălată, apoi hai să ne jucăăăm.

Întâi am pus la uscat ierburi aromatice; de jos în sus, două tăvi de frunze de țelină, una cu pătrunjel, una mixtă pătrunjel-oregano, cea de sus – cu busuioc. Setată dihania pe 35 gr, programată la 6 ore. Nu s-au uscat. Rotit tăvile între ele, băgat încă 6 ore. După 4 ore se uscaseră țelină pătrunjel oregano, busuiocul nici gând, așa că l-am scos pe o tavă și l-am dus într-o cameră să se usuce clasic.

Au urmat roșiile. Cumpărate din piață, cele mai cărnoase cu putință, dar cam aveau zeamă de la atâtea ploi. Le-am tăiat rondele de 5 mm (au intrat cam 2,5 kg), le-am tamponat cu prosoape de hartie, le-am pus la uscat pentru 19 ore la 50 gr. Nu știu exact momentul, dar cândva a apărut un ușor miros de acriu.

S-a terminat programul, roșiile din tava de sus erau stafidite vizibil și unele aveau ca o peliculă alburie deasupra. Două ore pauză (așa recomandă producătorul deshidratorului), apar drosofile, aia e! Am schimbat tăvile între ele și am mai programat o tură de uscare de 19 ore. Dar m-am plictisit. Și am început să fac rocade. Între tăvi, între rondele de roșii; am strâns ce se uscase deja și am grupat restul pe din ce în ce mai puține tăvi, până a rămas doar una, pusă sus de tot (dedesubtul ei, celelalte patru tăvi de uscare goale). După 7 ore erau deshidratate cam de 70%, după încă 3 ore, 95% dintre roșii. Le-am strâns pe toate, cele care mai aveau umiditate sunt într-un bol în frigider.

Au ieșit roșii uscate cam cât pentru 3 borcane de 270 ml, pe care le-am pus în pungi cu fermoar și le-am băgat la congelator, pentru că am omis să cumpăr și ulei (de măsline) pentru ele.

Prime concluzii

Ierburile rămân verzi și frumoase, cu o aromă mai pregnantă decât la uscarea clasică. Dar 10 ore la 250W e cam scump. Așadar iarba o voi usca natural și de-acum încolo.

Umezeala din încăpere contează din greu (chiar și când provine de la o tavă de pui cu legume la cuptor).

Nu mai pun la uscat partea de jos a roșiei, fie și crestată – în afara faptului că se face ca un cauciuc dens, se usucă și greu de tot (și data viitoare pun roșiile la uscat la 55 gr).

Nu e indicată combinarea plantelor aromatice; chiar dacă fiecare și-a păstrat mirosul, izurile din casă în timpul deshidratării a fost grețos.

Am cumpărat roșiile cu 6 lei kg, am consumat 6,5 kW pentru uscarea lor, asta înseamnă cam 20 de lei. Eu zic că merită.

Pot spune că experimentele au fost parțial reușite (sau parțial ratate, depinde de unghiul din care e privită problema). Cercetările continuă.

* Aici e ză deshidratorul.