A doua tură de roșii uscate
a fost din soiuri mai puțin zemoase, dar, anul fiind ploios, și ele erau
mustinde. Am tăiat rondele de 5-7 mm, cam 2,5 roșii la un deshidrator. 19 h 30
min, 55 gr, (am rotit tăvile o singură dată, pe la jumătatea perioadei), două
ore pauză, încă vreo 8 h după. Cam o mână de roșii nu erau uscate bine, le-am
pus într-un castronel în frigider. Roșiile uscate le-am pus la ulei (cu oțet
balsamic, cimbru, usturoi, piper mozaic, sare și urme fine de apă), au ieșit
trei borcane, cantitate totală cam 600 gr.
Următoarea tură de uscare a
conținut tot roșii cărnoase, dar le-am tăiat la aproape 1 cm; timp maxim, 55
gr, rotit tăvile o dată, 2 ore pauză, iar timp maxim. După 12 ore, cam 85% erau
uscate, după încă două ore, gata. De la fiecare tură rămân unele roșii
insuficient deshidratate - cam 5 % să zic – pe care le pun în frigider. E mai
bine cu felii mai groase, acum să vedem care și cum se vor păstra. Am pus roșiile
uscate tot la ulei – ce-a mai rămas, domnul meu a fost tare hărnicuț și le-a puțin
mâncat.
Apoi am uscat pere; 50 gr,
19 h 30 min + 6 h, bune, bune, considerabil mai bune ca merele uscate, deja nu
mai sunt.
Următorul pas, operațiunea
uscat prune (jumătăți); intră cam 22 buc. per tavă, 50 gr, 19,30 și iarăși 19 h
30 min. S-au aproape uscat, n-am mai avut răbdare, mulțumesc, nu, nu mai
încerc.
Concluzie intermediară: cam
scumpe produsele obținute la deshidrator, rămâne în plan un uscător solar, dar
până atunci voi mai pune câteva ture de fructe la uscat. Plus măcar o tură de
rădăcinoase, de probă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu