Ce-am mai făcut

Am strâns multe gunoaie din lizieră, doze de bere (în special), ambalaje de dulciuri, peturi de suc, burete pentru acoperiș, hârtii, cartoane, cârpe și mucuri de țigări golite din scrumierele de mașină ale unor civilizați. După două zile, deja erau: un pachet de țigări, mai multe chiștoace, un ambalaj de corn.

Cu toate că am greblat responsabil curtea, deja nu se mai vede, măcar am descoperit o mulțime de jucării pentru câini (cu care doar Urma se joacă, Pepsi e fan șobolani morți, Zăvod se joacă numai cu chestii vii).

Câinii sunt bine, cei mari – plini de pâsle, iar când plouă arată crunt -, Pepsi e mimoză la mâncare și suplă spre ogar. Pisicile au slăbit și năpârlesc, s-a deschis vag sezonul la căpușe (cu accent pe Igor); năpârlesc și ele.

Lui Jinx nu-i e bine (a fost cinci zile la antibiotic, timp în care a gustat din când în când câte ceva, n-a vrut să mănânce), mănâncă, doarme, uneori mă toarce ca să-l mângâi și, dacă sunt la calculator, stă cu mine.

Din sat vin trei motani: unul alb-negru și doi portocalii dungați; unul dintre ei stă pe glafurile de la parter, pe covorul din grădină și vine în fiecare zi să-și facă somnul de frumusețe în livada de alături, în mijlocul nicăieriului.

Am văzut serialul Minunata lume nouă, bună ecranizarea, apoi am recitit cartea; una dintre găinuțele de la sor’mea M. face ouă verzulii (nu știu care) și mă distrează, vrem să mai facem un strat înălțat și încep să mă bucur de primăvară.