Like?:)

miercuri, 13 septembrie 2023

Ce-am mai făcut

N-aș sputea spune că acest an e cel mai bun pe care l-am avut vreodată; a debutat cu probleme de sănătate, mama domnului meu, domnul meu, eu. Mama domnului meu s-a dus în iunie, domnul meu – operație pe coloană, în iulie, după mai bine de două luni în care a stat drogat antidurere. Eu, obosită cronic, cu articulațiile pe butuci, carențe de toate, mai ales de somn; ne-am mai revenit, mai avem.

Ciudat an, sau cel puțin așa s-a arătat a fi până acum. A debutat cu asfaltarea drumului dinspre lizieră, lucrau o zi da, nouă ba și s-au lungit în timp cu gunoaie de la muncitori și noroi până la glezne, pe final de martie a ars acoperișul casei de lângă noi, mai bine de-o lună a zburat funingine duios și mi-a blocat respirația. Experiențe inedite: marți înmormântare, duminică botez, calculator decedat definitiv și ireversibil, mers la serviciu cu busul (de pe final de mai nu mai sunt o doamnă, să am mașină cu șofer).

Ca an agricol, a fost cel mai slab ever. Știind că nu vom avea timp, am semănat și plantat urme fine (opt cuiburi de roșii, de exemplu, am cumpărat răsaduri ca fiind de cherry, nu, nu sunt, dar măcar sunt gustoase). Cum domnul meu nu era (și o bună perioadă nu va mai fi) funcțional, cam toate mi-au picat mie în cap, mă bucur că am reușit să ud plantele la timp și n-am ucis niciuna; bine, n-au mai apărut spilcuțele, crizantemele comestibile, albăstrelele și știrul roșu, ele știu de ce.

La capitolul nu faceți ca ei: pavilionul verde de grădină cumpărat în primăvară e prost cu spume, minune dacă va trece iarna (pe cel precedent l-am ținut trei ani), la fel și prelata pe care am pus-o între casă și magazie, ca umbrar – ea ar fi ok, dar capsele sunt jalnice.

După ani de plete, domnul meu s-a tuns regulamentar vârstei (barba și mustața le-a păstrat, dar mai domolite), am primit o masă rotundă de bucătărie pe care mi-o doream de mult (apoi am dăruit-o, că ocupa prea mult spațiu, daaar m-am bucurat o vreme de ea); am avut și motive de zâmbet: am pus o marchiză și e mai utilă decât aș fi crezut, am refăcut o bucată de gard, avem canapea nouă de Ikea.

Bucurii? Bebe-nepot sănătos și delicios (are deja 7 luni), cupil din străinătățuri venit acasă. 

Și viitorul sună dacă nu bine măcar mult mai bine decât până acum.

4 comentarii:

cristina spunea...

Imi pare rau sa aud de problemele voastre. Insanatosire grabnica lui si odihna din plin tie! Sa va traiasca bebele si copiii!

Anonim spunea...

Toate s-au intamplat anul asta. Anul.viitor va fi mai bun

Mihai Apostu spunea...

Ce dor mi-a fost Simona de blogul tau si de voi...! Azi m-am... „reconectat” si am aflat noutati. Eu nu am mai scris de ani buni pe „Tara mea cultura mea” dar am facut atat de multe lucruri frumoase pe aici...! Deci exist, e bine! Inca mai cred ca ai avut un rol extraordinar in mutarea mea la tara acum 10 ani cand ma inspiram zilnic din scrierile tale. Inca mai sper ca poate ne vom vedea cu familiile in viitor! Va doresc sanatate si trimit gandul meu bun catre voi.
Mihai Apostu

simf spunea...

@Mihai - multumim mult, gand bun spre tine.

:-D