+ / - în pandemie

+Am început să mănânc dimineața și am revenit la băut ceaiuri, nu zilnic.

-Când trebuie să plec de-acasă, mă schimb din trening în pijama (singurele ținute pe care le folosesc zi de zi), nu cu hainele deja pregătite.

+Cheltuiesc mai puțin pe mâncare – fac comandă online, nu mai merg în market, unde mi se mai agață câte ceva de mâini. Am realizat câte chestii inutile -  sau să le spunem neobligatorii - cumpăram, în condițiile în care mergeam oricum cu listă clară.

-Au crescut considerabil cheltuielile casei, cu accent pe încălzire.

+Am randament crescut al muncii și am și timp simultan.

-Pisicile și câinii s-au obișnuit cu mine acasă și sunt disperați când ies pe poartă.

+ și - Cum nu sunt tocmai un animal social - îmi plac oamenii, dar nu prea aproape de mine, nici prea mulți simultan – distanțarea socială îmi vine mânușă; dar constat că-s mai asocială pe zi ce trece.

Pregătiri

 

Unde stă bucuria

# În cele 10 minute când fumezi o țigară și vezi cum de la primul fulg se transformă în ninsoare responsabilă.

# În redescoperirea unor bocanci de care uitaseși ca de rele.

# În trosnetul zăpezii sub tălpi și-n gerul ce-nțeapă ușurel fața.

# În aerul curat și fumurile înălțându-se pe coșurile din sat

# În mocheta albastră pusă pe terasă, când plouă și e noroi.

Textur(at)ă

 

Jinx în februarie

Jinx e motanul negru pe care l-am adus de la apartament.
Merge pe 15 ani, e bătrân și plin de hachițe.
Nu mai poate mesteca, îl hrănim cu carne de pui tocată, are probleme neurologice – hipersalivație, stă cu limbuța vizibilă din gura întredeschisă.
Saliva lui Jinx e densă și albicioasă, când se linge își face creste și pâsle, blana i se lipește în bucăți compacte. Așa că trebuie ajutat.

Întâi îi desfac cu pieptănul bucățile lipite, apoi le perii și scot ca o mătreață deasă, iar la final îl “ling” cu un prosop udat cu apă călduță.

S-a mai obișnuit cu tratamentul, dar asta nu-l împiedică să-mi administreze, de fiecare dată, câteva hipodermice.

Uneori nu avem de ales și trebuie să-i facem baie – linsul nu mai e eficient.

Nu e ușor, nici pentru el, nici pentru noi, dar e Jinx, motanul nostru de la apartament, bătrân și cu hachițe.

Verde de sezon

 

Cum să faci stop cardiac în trei pași simpli

1.     Demontezi lampadarul de Ikea, că nu mai stă bine în piciorul-suport.

2.     Pui abajurul textil pe marginea canapelei din extindere.

3.     Ieși, cufundată în gânduri, de la baie și din abajur iese intempestiv motanul gri Igor.

Iaca flori

 

Raport de februarie

 # A crescut ziua și se simte considerabil; s-a încălzit vremea, cântă păsărele, gărgărițe ies la soare, albinuțe harnice vin și se îneacă în apa câinilor, muște vegetează pe fațada sudică, de parcă ar fi martie pe final.

# Am mobilat gardul dinspre vecini cu plante de 7-10 ani (Mme Isac Pereire, Jasminum nudiflorum, Forsythia, Philadelphus coronarius, toate cu rădăcini până în China), prilej cu care am făcut varză zonele de perene, așa că iar mi-am făcut de drag cu bălării de urât: trebuie să le pun la punct.

# Câinii sunt grași, vocali și sănătoși, încă îl caut cu privirea pe Hades; de când el s-a dus, Pepsi e vânător-șef la șobolani: sapă ca după petrol, prinde intruși și-i chinuiește sonor - e mult mai crudă ca Hades.

# Pisicile sunt dolofane, când e cald parcă-s zăpăciripite: aleargă dezarticulat, întorc covoare pe dos, cum deschizi o ușă, cum intră și ies simultan două pisici. Igor are 6,5 kg și e incredibil de frumos, Jinx doarme non-stop, Mașa și Frida se iubesc sincer și dezinteresat de la o vreme și se scuipă sau se bat de câte ori se văd.

# De la o vreme avem musafir nou: un motan portocaliu din sat; nu e prea temător, e vorbăreț, îmi răspunde când îl întreb ce face, asta după ce se îndepărtează la o distanță sigură. Igor îl urăște, ies bătălii crunte, de-a trebuit o dată să-i despart cu apă, ca pe câini.

# Faină jucărie binoclul de vânătoare: văd păsărele pe care apoi trebuie să le identific, cu greu, că mă pricep până-n pod. Până acum am constatat că avem în areal și nu știam: pănțăruș, cioară grivă, aușel și-un ghemotoc gri dolofan pe care nu reușesc să aflu cum îl cheamă.

# De vreo lună, boilerul pe lemne mă urăște: cum mă apropii de el, cum mă atacă și mă arde; în același loc. Domnul meu a descoperit binefacerile cozii împletite și e tare drăguț, eu trebuie (iar!) să mă tund și n-am chef; nici codițe n-am chef să-mi fac.

# Vin căprioare să mănânce mere în fața bucătăriei, vulpi dolofane prind iepuri în livada de-alături, casa e plină de buburuze și de crisope, apar de nicăieri păienjeni și se parchează în cadă, ploșnițe puturoase cad din pomi. Eu încă mai vreau zăpadă.

Viață de mâță