Jinx în februarie

Jinx e motanul negru pe care l-am adus de la apartament.
Merge pe 15 ani, e bătrân și plin de hachițe.
Nu mai poate mesteca, îl hrănim cu carne de pui tocată, are probleme neurologice – hipersalivație, stă cu limbuța vizibilă din gura întredeschisă.
Saliva lui Jinx e densă și albicioasă, când se linge își face creste și pâsle, blana i se lipește în bucăți compacte. Așa că trebuie ajutat.

Întâi îi desfac cu pieptănul bucățile lipite, apoi le perii și scot ca o mătreață deasă, iar la final îl “ling” cu un prosop udat cu apă călduță.

S-a mai obișnuit cu tratamentul, dar asta nu-l împiedică să-mi administreze, de fiecare dată, câteva hipodermice.

Uneori nu avem de ales și trebuie să-i facem baie – linsul nu mai e eficient.

Nu e ușor, nici pentru el, nici pentru noi, dar e Jinx, motanul nostru de la apartament, bătrân și cu hachițe.