# Mă enervează meschinăria obiectelor noi: cablul de 50 cm la choper, cordonul super-scurt de la halatul de baie, tivul de sub 1 cm la covorul de lână hand-made, ața putredă de la salopetele de bani grei; și ambalajele supradimensionate – 10 semințe în plic de 12/8 cm, 50 ml de apă de toaletă într-o cutie aproape cât una de 1 l de lapte.
# Nu-i înțeleg pe oamenii care își botează copiii cu numele lor proprii (tată - Bogdan, fiu – Bogdan; mamă - Diana, fiică – Diana): adică nu e de-ajuns că-și proiectează visele nerealizate asupra copiilor, trebuie ca aceștia să le poarte și numele?
# Când ești mai inteligent decât limita legală: pui telefonul la încărcat în priză lângă unitate și te miri că nu vezi dcim-ul în explorer. Pui pe aragaz, în oală, apă la fiert ca să te speli și te oprești milimetric înainte să-i pui și sare. (Aici A. e autorele, nu eu, dar aș fi putut fi lejer.)
# Privitor la plictiseală, ca “boala secolului”: nu trebuie să ne umplem timpul sau viața, ba chiar trebuie să le eliberăm, să ajungem la cât mai simplu, la liniște.
# Mi-am dat seama că tocmai am făcut 25 de ani de când lucrez în
presă. Și am făcut rapelul la vaccinul anticovid.
2 comentarii:
Azi simt nevoia sa iti fac o sugestie: ai avea, oare cum sa schimbi formatul la comentarii, asa incat sa pot vedea si textul postarii? Sunt batrana si, cand citesc mai multe idei, nu le mai tin minte pe toate, iar ca sa revin la postare ... In fine, ai prins ideea.
Am vrut sa iti spun ca in unele familii pastrarea numelui pare o traditie, vezi Banica. Ideea asta de a duce (pre)numele mai departe tine de vanitate. csf ncsf
Apoi ... mai era ceva ... oare ce? Revin.A! Cu plictiseala! Maaare dreptate ai! Stii cat de greu e sa te eliberezi? Sa stai si sa nu faci nimic, fara ca asta sa te incomodeze? Eu nu pot, dar recunosc ca nici nu mai simt plictiseala de ani buni, caci daca nu fac una, fac alta, insa trebuie sa fac ceva, nu pot sa stau. Tu poti?
Si despre ambalajele supradimensionate ... pe mine ma scot din sarite ambalajele inutile. De pilda, am cumparat pere ambalate! Nu, nu erau din alea moi, dar erau puse 4 buc pe o farfurie de ceva plastic, preformata (avea caus pt fiecare para) si deasupra un capac din plastic! De ce sa faci asa ceva? De ce? Chiar m-am gandit sa le scriu, dar am aruncat eticheta.
Felicitari pentru vaccin!
@cristina - cred ca tine de tema, nu gasesc cum.
(eu copiez textul, il pun la comentariu si sterg, comentez, sterg, comentez, tot ca sa nu uit.)
inteleg cand primul nepot din neam duce mai departe prenumele tatalui, bunicului etc.
am invatat sa ma bucur cand stau pur si simplu; e drept, nu rezist mult :)
nu cumpar fructe ambalate individual, ba-s chiar nebuna si lipesc eticheta de cantarire direct pe ele :)
Trimiteți un comentariu