Serbia. Castrul Diana, Fortăreața Fetislam

Toate vestigiile istorice sunt mai bine conservate decât la noi și sunt lucrări de restaurare.

 

Serbia. Dunăre, drumuri, Lepenski Vir

Vacanță 2022. Lepenski Vir

 

A doua oară a fost cu noroc, nu mai era niciun gibon auto care să blocheze intrarea în vamă. Țintă: Lepenski Vir, situl arheologic la care visam când, copil fiind, am aflat de Porțile de Fier și am fost tare tristă că a fost scufundată Ada Kaleh.

Drumul pe marginea Dunării e mic, cu două benzi mai înguste, cu trafic lejer și fără mașini de mare tonaj. Sunt mai multe tuneluri și mai lungi, lumea respectă regulile de circulație – nu depășește pe linie continuă, respectă viteza, chiar și românii -, nu e gunoi pe marginea drumurilor, dar sunt coșuri de gunoi cu saci de plastic în ele. E mult mai spectaculos malul românesc al Dunării văzut de pe malul sârbesc: stânci înalte, văi de râuri, golfuri, piatră, multă piatră, case pe malul fluviului, pontoane, multe bărci și vaporașe, Mraconia, Decebal. Ne-a oprit un polițist pentru un control de rutină, bună ziua, unde mergeți, drum bun – în română.

Civilizația Lepenski Vir este alcătuită dintr-o serie de sate pe ambele maluri ale Dunării - cele mai vechi așezări ”urbane” din Europa -, are vechime o de peste opt milenii (șapte așezări succesive) și a fost descoperită când s-au făcut prospecțiunile pentru hidrocentrală, în anii ‘60. Situl arheologic Lepenski Vir este de fapt o relocare tot pe malul Dunării, locul originar a fost inundat, și se află în rezervația naturală a Dunării (unde altfel e interzis accesul).

O cupolă modernă din sticlă și metal acoperă macheta unei așezări umane din mezolitic, cu locuințe având bază trapezoidală, din pietre cioplite, cu vetre și altare în case, locul unde s-au găsit primele forme de artă europeană – idoli sculptați în piatră. Vitrine cu obiecte casnice, arme, bijuterii, sculpturi în piatră, schelete umane în poziții stranii de înhumare, toate găsite în zonă, computere pentru realitate virtuală, film subtitrat în română în mini-cinematograful de acolo, coduri qr și aplicație pentru telefonul mobil, cu ghid audio în română. Tot înăuntru este un magazin cu suveniruri faine și la un preț decent spre mic, iar în exterior sunt reconstituite două colibe-cort conice, din lemn.

În parcul muzeului se află bănci și mese, câteva căsuțe tradiționale transformate în magazin de suveniruri, restaurant.

Lepenski Vir îmbină vestigiile preistorice cu tehnologia modernă într-un mod excelent. Și la noi, la Schela Cladovei, au fost descoperiri similare, dar nu e nimic amenajat, artefactele găsite acolo sunt la muzeu.

Complexul arheologic Drobeta

 

Muzeul Regiunii Porților de Fier - Hidrocentrala. Cetatea medievală a Severinului

 

Vacanță 2022. Porțile de Fier I și Drobeta Turnu Severin

 

Ca de obicei, înainte să plecăm ne-am făcut un itinerar ipotetic de hoinăreală, că doar n-om sta pe cameră în concediu, așa că era planificată o zi în Serbia. Cum intrarea în vamă era blocată de o mașină cu număr de București, lăsată pe avarii, domnul meu s-a înfuriat după o vreme și hai la muzeul Hidrocentralei, la Porțile de Fier I. În muzeu, multă atenție acordată Ada Kaleh-ului, o reconstituire a interioarelor insularilor, obiecte de pe insulă, cărți poștale vechi, fotografii cu momente ale construcției hidrocentralei. Am văzut și sala turbinelor, unde oamenii munceau, efectiv operau hidrocentrala, a fost fascinant, muzeografa ne-a explicat, ne-a povestit cu dăruire și ne-a spus că la Severin s-a renovat muzeul, că s-au făcut multe lucrări de restaurare și că e musai să mergem să vedem. Așa că am renunțat să mai mergem în Serbia și hai la Drobeta Turnu Severin.

A meritat, diferențele între cum era în 2007 și cum e acum sunt imense. Complexul arheologic a fost amenajat modern (alei pietruite, balustrade, panouri explicative), lângă ruinele castrului și ale termelor romane a fost descoperit în 2010 și un amfiteatru, mi s-a părut că parcă s-au înălțat toate ruinele, s-a construit o pasarelă (cu lift) peste calea ferată pentru a ajunge la piciorul podului lui Traian. O nouă clădire a muzeului, cea veche – un palat - restaurată frumos, spații largi pline de verdeață îngrijită, trandafiri, bănci.

Muzeul are săgeți de ghidare și nu vine niciun ghid cu turistul, e interactiv, cu sunete, holograme, touch screen-uri, diorame. La secția de istorie există, printre altele, machete 3D ale podului lui Traian (cu soldăței, cam 2,5 cm înălțime) și ale Dunării, cu castrele romane, sunt reconstruite scene, cu manechine – topirea cuprului, tranșeu din Primul Război Mondial -, e refăcută o străduță din Severinul interbelic, perioada comunistă e redată amănunțit, de la ziare și bonuri de rații alimentare, până la o zonă cu jucării de-atunci și Alooo, alooo, liniște! din 1989.

Secția de etnografie e foarte interesantă în special pentru că aici au trăit naționalități diferite, costumele populare și țesăturile, colorate, sunt foarte variate. Ocupații și meșteșuguri, reconstruiri (interior de casă, atelier de fierar), obiecte din fier și lemn, motive tradiționale, în plus, un miros incredibil, de lemn vechi dat cu ulei, de casă a bunicilor, parcă ancestral.

La științele naturii: hartă în relief a Dunării de la intrarea în țară până la Porțile de Fier, reconstruirea unei bucăți din peștera Ponicova, diorama defileului, diorame cu fauna specifică zonei, mamutul de stepă... Iar la subsol: acvariu unde am văzut pentru prima dată sturioni vii: cegă, păstrugă, nisetru, morun.

Sunt panouri informative peste tot, există cărți (presupun că una singură, a muzeului)  pe pupitre speciale, deschise fix la pagina unde sunt explicațiile a ceea ce vezi, cam pe la jumătatea muzeului e un spațiu de relaxare. Sunt multe săli, multă informație, cred c-ar fi bine ca muzeul să fie vizitat ori într-o zi întreagă, cu pauze, ori în două zile consecutive.

Am mers apoi la noua cetate medievală a Severinului - a fost reabilitată, de fapt a renăscut, nu mai e o grămadă nesistematizată de ruine.  

În Drobeta Turnu Severin practic calci pe istorie iar orașul e zâmbitor, cald, nu mai are atmosfera tristă de acum ceva ani. Mai vreau.