Ca de
obicei, înainte să plecăm ne-am făcut un itinerar ipotetic de hoinăreală, că
doar n-om sta pe cameră în concediu, așa că era planificată o zi
în Serbia. Cum intrarea în vamă era blocată de o mașină cu număr de București,
lăsată pe avarii, domnul meu s-a înfuriat după o vreme și hai la muzeul
Hidrocentralei, la Porțile de Fier I. În muzeu, multă atenție acordată Ada
Kaleh-ului, o reconstituire a interioarelor insularilor, obiecte de pe insulă, cărți
poștale vechi, fotografii cu momente ale construcției hidrocentralei. Am văzut și
sala turbinelor, unde oamenii munceau, efectiv operau hidrocentrala, a fost
fascinant, muzeografa ne-a explicat, ne-a povestit cu dăruire și ne-a spus că
la Severin s-a renovat muzeul, că s-au făcut multe lucrări de restaurare și că
e musai să mergem să vedem. Așa că am renunțat să mai mergem în Serbia și hai
la Drobeta Turnu Severin.
A
meritat, diferențele între cum era în 2007 și cum e acum sunt imense. Complexul
arheologic a fost amenajat modern (alei pietruite, balustrade, panouri
explicative), lângă ruinele castrului și ale termelor romane a fost descoperit
în 2010 și un amfiteatru, mi s-a părut că parcă s-au înălțat toate ruinele, s-a
construit o pasarelă (cu lift) peste calea ferată pentru a ajunge la piciorul
podului lui Traian. O nouă clădire a muzeului, cea veche – un palat - restaurată
frumos, spații largi pline de verdeață îngrijită, trandafiri, bănci.
Muzeul
are săgeți de ghidare și nu vine niciun ghid cu turistul, e interactiv, cu sunete,
holograme, touch screen-uri, diorame. La secția de istorie există, printre
altele, machete 3D ale podului lui Traian (cu soldăței, cam 2,5 cm înălțime) și
ale Dunării, cu castrele romane, sunt reconstruite scene, cu manechine –
topirea cuprului, tranșeu din Primul Război Mondial -, e refăcută o străduță
din Severinul interbelic, perioada comunistă e redată amănunțit, de la ziare și
bonuri de rații alimentare, până la o zonă cu jucării de-atunci și Alooo, alooo,
liniște! din 1989.
Secția de
etnografie e foarte interesantă în special pentru că aici au trăit naționalități
diferite, costumele populare și țesăturile, colorate, sunt foarte variate. Ocupații
și meșteșuguri, reconstruiri (interior de casă, atelier de fierar), obiecte din
fier și lemn, motive tradiționale, în plus, un miros incredibil, de lemn vechi
dat cu ulei, de casă a bunicilor, parcă ancestral.
La științele
naturii: hartă în relief a Dunării de la intrarea în țară până la Porțile de
Fier, reconstruirea unei bucăți din peștera Ponicova, diorama defileului,
diorame cu fauna specifică zonei, mamutul de stepă... Iar la subsol: acvariu unde
am văzut pentru prima dată sturioni vii: cegă, păstrugă, nisetru, morun.
Sunt panouri informative peste tot, există cărți (presupun că una singură, a muzeului) pe pupitre speciale, deschise fix la pagina unde sunt explicațiile a ceea ce vezi, cam pe la jumătatea muzeului e un spațiu de relaxare. Sunt multe săli, multă informație, cred c-ar fi bine ca muzeul să fie vizitat ori într-o zi întreagă, cu pauze, ori în două zile consecutive.
Am mers
apoi la noua cetate medievală a Severinului - a fost reabilitată, de fapt a
renăscut, nu mai e o grămadă nesistematizată de ruine.
În
Drobeta Turnu Severin practic calci pe istorie iar orașul e zâmbitor, cald, nu
mai are atmosfera tristă de acum ceva ani. Mai vreau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu