Verde pe verde

Raport periodic despre animale

Mașa stă mai mult pe-acasă, mai lipsește, așa, de poftă, câte o jumătate de zi și vine crunt de gălăgioasă să ne povestească ce-a făcut ea și pe unde. Doarme lipită de mine noaptea, o apucă hărnicia și într-un sfert de oră aduce o cârtiță, un gușter viu și un șoarece roșcat cam mort, să ne alegem, în funcție de preferințe; își scuipă puii ca apucata, iar ei o ignoră.

Frida e cam nesuferită, faptul că-n ultima vreme au fost multe persoane prin curte care au superrăsfățat-o o face să creadă că e dreptul ei și obligația noastră și e agasantă. Un fel de Miau, mi-au tot ce vreau.

Jinx, motan geriatric, care nu mai poate să mestece bine și primește mâncarea pasată, prinde păsări și șoareci. Încă îi educă pe câini prin zgâriere și corectează prin scuipături și mârâieli atitudinile pisicilor.

Igor nu mai e așa speriat de bombe când avem musafiri; nu prea interacționează cu ei, dar nici nu mai fuge de-acasă.

Găinile par ok, se bucură de orice chestie verde, când e foarte cald nu ouă, dar dacă se răcorește un pic luăm și șapte ouă pe zi. Puiul posedat a căpătat deja un nume - Alfonso - și a trecut la next level: deja sare pe noi, ca să ciupească mai sus.

Hades e urâcios ca un bătrân cârcotaș, Zăvod doarme ziua epuizat de căldură (mai ia câte o pauză s-o sâcâie răutăcios pe Urma) și noaptea bântuie fără pauză. Urma e subtilă în acţiuni ca un baros lovit pe metal, e smiorcăită, închipuită, mai proastă decât limita legală, iar Pepsi e mai încolo.

Glumesc. Pepsi e imprevizibilă. Când nu își face singură rampă (mută o scândură) să evadeze peste gard, deschide cu laba ivărul de la portița terasei, intră, face inventarul în coșul de gunoi, curăță castroanele pisicilor, trece prin casă și iese pe ușa din față întru bântuială prin grădină. (A schimbat domnul meu și balamalele portiței, și sistemul de închidere.) E șmecheruță.

Trandafiri

Mirare

Musafir

Laudă

Tu, floare de colț

Peste gard, ediția de august

Prea cald pentru o pisică atât de neagră

Joaca, în ipostazele ei cotidiene

Urma se joacă cu Hades. Capul câinelui mic și negru dispare în gura mare a câinuţei alburii, apoi câinele mic și negru e tractat, cu delicatețe, de zgarda albastră din cordură. Hades trece pe sub Urma fără să se aplece, Urma încearcă să-l prindă, dar nu are suficientă viteză.

Urma se joacă cu Pepsi. E nebunie în curte, aleargă ca disperatele şi umplu tot spaţiul, Pepsi încearcă mereu s-o scape pe Urma de zgardă, plimbă amânouă caracatiţa albastră (jucăria lui Zăvod), textile, folii, cartoane.

Urma se joacă cu Zăvod; doi viţei cu viteză iniţială considerabilă, se zguduie garduri şi uși, cad obiecte, se teleportează lemne, zboară pietre și nu cumva să le stai în cale.

Pepsi se hoacă cu Hades; negru Hades, neagră Pepsi, Hades se bagă sub Pepsi și în masa neagră găsește căţelul negru dacă poți.

Pepsi se joacă cu Zăvod; se răstoarnă cu toate labele pe care le posedă în sus, broască țestoasă style, se roteşte, tăvăleşte, iar câinele mare se uită nedumerit la ea. Pepsi se ridică şi-şi bagă capul în gura lui Zăvod. Zăvod doar se miră.

Hades se joacă cu Zăvod; trece în fugă pe sub el, i se urcă pe spate şi se deplasează în două labe, sprijinit pe căţeloi. Îşi bagă botul pe sub zgarda lui, îl dinţuie uşor de burtă, iar Zăvod, ca maximă tandreţe, îi cuprinde lui Hades întregul cap în gură. 

Când se joacă trei odată, în orice combinaţie, e bine se nu treci prin zonă: cel care se odihneşte de-o parte, de obicei Hades, se supără şi începe educaţia cu muşcături şi scâncete.

Dacă se joacă toţi patru, e ca pe câmpul de luptă: nu ştii cine, de unde şi când te loveşte.