Mașa stă mai mult pe-acasă, mai lipsește, așa, de poftă, câte o jumătate de zi și vine crunt de gălăgioasă să ne povestească ce-a făcut ea și pe unde. Doarme lipită de mine noaptea, o apucă hărnicia și într-un sfert de oră aduce o cârtiță, un gușter viu și un șoarece roșcat cam mort, să ne alegem, în funcție de preferințe; își scuipă puii ca apucata, iar ei o ignoră.
Frida e cam nesuferită, faptul că-n ultima vreme au fost multe persoane prin curte care au superrăsfățat-o o face să creadă că e dreptul ei și obligația noastră și e agasantă. Un fel de Miau, mi-au tot ce vreau.
Jinx, motan geriatric, care nu mai poate să mestece bine și primește mâncarea pasată, prinde păsări și șoareci. Încă îi educă pe câini prin zgâriere și corectează prin scuipături și mârâieli atitudinile pisicilor.
Igor nu mai e așa speriat de bombe când avem musafiri; nu prea interacționează cu ei, dar nici nu mai fuge de-acasă.
Găinile par ok, se bucură de orice chestie verde, când e foarte cald nu ouă, dar dacă se răcorește un pic luăm și șapte ouă pe zi. Puiul posedat a căpătat deja un nume - Alfonso - și a trecut la next level: deja sare pe noi, ca să ciupească mai sus.
Hades e urâcios ca un bătrân cârcotaș, Zăvod doarme ziua epuizat de căldură (mai ia câte o pauză s-o sâcâie răutăcios pe Urma) și noaptea bântuie fără pauză. Urma e subtilă în acţiuni ca un baros lovit pe metal, e smiorcăită, închipuită, mai proastă decât limita legală, iar Pepsi e mai încolo.
Glumesc. Pepsi e imprevizibilă. Când nu își face singură rampă (mută o scândură) să evadeze peste gard, deschide cu laba ivărul de la portița terasei, intră, face inventarul în coșul de gunoi, curăță castroanele pisicilor, trece prin casă și iese pe ușa din față întru bântuială prin grădină. (A schimbat domnul meu și balamalele portiței, și sistemul de închidere.) E șmecheruță.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu