Home, sweet home II. Cum şi cât s-a muncit

Urmare din numărul trecut. :)

A fost o perioadă de haos, și-n zonă, și-n minte, cu prea mulți creieri pe moațe pentru mine, cu gestionat prompt orice chestie nou apărută,  că domnul meu a fost zilnic pe drumuri (grosul de materiale ne-a fost adus acasă de la depozit, dar mereu a intervenit câte ceva de cumpărat brusc). Când a văzut Răzvan cât de bine ne înţelegem M., şeful de echipă, şi cu mine, a fost de-a dreptul fericit; se gândea cum să facă: să meargă zilnic după materiale sau să stea între mine şi meseriaşi, să nu-i dau afară din curte? (Am eu un buton secret, cum aud Cine v-a făcut asta aşa prost? sau Nu așa se face!, cum dau meseriaşul afară.) Aşa că am cam fost diriginte de şantier, dar, recunosc, a fost interesant să văd cum casa îşi schimbă culoarea de la o zi la alta, întâi alb, apoi gri masă de şpaclu, gri tinci şi la final crem tencuială decorativă.

Echipa a fost ok, toți s-au mişcat eficient, au râs, au făcut glume, seară de seară şi-au strâns şi curăţat sculele, au adunat din gunoi, ba uneori au şi măturat sau au curăţat cu şpaclul decorativa căzută pe ciment. Au lucrat între 3 şi 5 muncitori pe zi, în funcţie de lucrările programate, zece zile (n-au venit duminica, în a doua lune - din motive de nuntă/botez - şi joi, de Sântul Ilie), între 5 (prima sâmbătă) şi 11 ore pe zi. 

Au lucrat bine, le-am cerut în mod special ceva doar când gusturile nu ne corespundeau, ne-au consiliat, ne-au oferit alternative cu avantaje şi dezavantaje, astfel încât să procedăm în cunoştinţă de cauză. Au admirat peisajul de pe schele, au fost încântați de căprioare şi toţi au spus că zona e foarte frumoasă (ei fiind din Dâmbovița, dintr-o zonă de şes). N-au vrut să intre în casă nici să bage un ştecher în priză, au avut comandamentul în chioşc, au folosit wc-ul şi chiuveta din grădină sau apa de la cişmea şi din curte. 

Cu toate că inițial a fost vorba fără mâncare şi băutură, le-am oferit cafeaua de dimineaţa și bere/suc/limonadă (cam 1,5 l de persoană per zi): în condiţiile în care noi ne plimbam printre ei, prin soare, şi tot beam peste 1 l de apă până la 11, pur și simplu mi s-a părut inuman să nu le oferim. 
Va urma.