Pomologie, oameni, fructe I

Am fost miercuri, la Centrul Cultural Pitești, la lansarea (mai bine spus prezentarea, că nu au fost cărți de cumpărat) volumelor IX și X din Pomologia României, sigurele editate după 1989, și a cd-ului Pomologia României, vol. I-X (.pdf).

Oameni* calzi și zâmbitori ne-au vorbit cu drag despre munca de ameliorare a soiurilor, despre nevoia de adaptare la vremurile și clima în schimbare, despre portaltoi și importanța lui (Adaptabil, pentru piersici), despre diferențele de vigoare, despre munca de zeci de ani urmată de omologări, despre focul bacterian și cultivarea gutuilor în Turcia și Grecia (unde clima e uscată), despre reducerea tratamentelor chimice în pomicultură cu ajutorul geneticii.

A fost și o expoziție de fructe, cu prezentare și degustare, dar despre asta vorbim data viitoare.

* Dr. ing. N. Braniște, dr. ing. Mădălina Militaru, dr. ing Mădălina Butac, dr. ing. I. Duțu, dr. ing. Adina Perianu – toți, de la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești (Mărăcineni, Argeș).

Scurt pe 22

* E acel moment din an când câinii mari sunt crunt de murdari iar blugii rezistă la o singură dovadă a afecțiunii lor, când ghetele ne sunt pictate cu labe de câine, iar etajerele din casă cu labe de mâțe, când ivărele îngheață și nu vor nicicum să se deschidă, când țigara are gust de iarnă și plămânii se revoltă-n tuse.

* Pepsi n-a găsit deocamdată o altă soluție să intre în grădină - dar caută cu înfrigurare modalități să evadeze -, combinația ipsos-zahăr-mălai se pare că e eficientă pentru decimarea șobolanilor (toată vara nu i-a tentat momeala, dar acum nu mai au mâncare din abundență și îi ispitește).

* Câinii noștri se ceartă prin gard cu cei doi câini de la casa crescută fix lângă noi (unde marți după ora 22.00 cânta o bormașină), coboară iarăși în livezile alăturate iepuri și căprioare, găinile s-au împănat și sunt grase, strângem ușor chestii din curte în scopul pregătirii moșiei pentru iarnă.

* Roșiile uscate în ulei sunt un deliciu, când se termină un borcan pun în uleiul rămas roșii uscate de la congelator (experiment reușit generat de lene/lipsă de timp pentru prepararea lor la momentul respectiv), anul viitor mi-am propus să conserv astfel mai multe roșii.

* A nins peste trandafirii în floare și peste tufănicile maronii proaspăt îmbobocite, brazii s-au îmbrăcat a sărbători de iarnă și m-am bucurat de astă primă zăpadă ca-n copilărie: am stat cu fața-n sus să mă ude fulgii ca de gâscă, am făcut bulgări și i-am gustat. 

Tu când ai gustat zăpada ultima oară?)

Colorați

Ardeii lui Constantin Coajă, la piața de Semințe cu suflet de la Pitești.

Ultima recoltă

Moșmoanele.

De Ovidenie

·        Nu știu dacă se vor deschide cerurile, dar ușile noastre sigur se deschid dacă nu le încuiem; în față, o deschide Pepsi, în spate – Jinx. Câinuță și motan hărnicuți, amândoi, firesc, negri. (Domnul meu a pus niște plase metalice pe o poartă, pentru moment nebuna neagră nu mai ajunge în grădină; să vedem cât durează până când găsește o variantă alternativă.)

·        A-nceput de vineri seara să cadă câte-un fulg; sâmbătă după-amiază erau pete albe ici-colo, duminică seară iar a fulguit, iar luni dimineață era zăpadă de 7-8 cm depusă aproape uniform. Nu, nu e prea devreme pentru prima zăpadă din an, dar nici nu e-n regulă modul brusc în care au scăzut temperaturile. M-am plimbat eu cu drag prin ninsoarea cu fulgi ca de gâscă, dar chiar mi-aș fi dorit înainte o ploaie responsabilă.

·        Am cules ultimele fructe din grădină: moșmoanele, o găleată – de fapt am cules copilul Ana, că a venit acasă și am exploatat-o. Nu, nu mai poate suna la protecția minorului aflat în dificultate, că e de mult majoră. J

·        Piață de Semințe cu suflet la Pitești, am revăzut oameni dragi, am cunosc oameni noi, am minuni pentru grădină: am pus la înrădăcinat butași de tamarix, berberis, drăcilă, mahonia (ultima pasiune – gardurile vii), am reorganizat jardinierele cu pitici, acum sunt doar suculente acolo, am plantat trei tufănici (alta păsărică recentă), kerria japonica, niște mușcate de grădină (am vaga presimțire că le-am pus fix unde mutasem acum vreo lună niște leuștean), bulbi de ghiocei de grădină; mai am de pus ceva primule, ceapa perenă și niște gladiole, dar să mai aștepte să se ducă zăpada.

·        Iar am strâns oboseală, iar sunt în urmă cu lista de to do, iar..., da-mi trece. Mai ales că nu știu alții cum sunt, dar eu, când văd zăpadă, mă gândesc automat la sărbători.

În nuanțe de alb

Pătură caldă.

Chiuvetă de grădină sub zăpadă.

Urma-n zăpadă

Aproape caligrafii în aproape alb-negru

Poze de ieri, acum alb mai e doar pe zonele cu iarba.

...Și gândul zboară la Crăciun

Prima zăpadă din an. Liniște