Schimb confort urban pe libertate rurală (12). Raport de activitate

* N-am găsit soluţii cu „omul din curte”. Zona este bogată şi… n-am găsit. Mai caut.
* Săpături arheologice de primăvară au scos la iveală: scânduri, folie anticondens, polietilenă, cuie, multe cuie, tablă, sârme – rămăşiţele extinderii casei din toamnă.
* Pomii din grădiniţă sunt în sfârşit toaletaţi. Evident că scara a lăsat urme adânci pe unde săpasem eu cu elan şi-a trebuit să fac retuşuri. De reţinut pentru viitor.
* Tot pentru viitor de reţinut că trandafirii nu se dezgroapă până prin aprilie, că hărnicindu-mă i-am lăsat pradă gerurilor de martie.
* Iar am mai tăiat pomi, dar m-am plictisit repede. Mi-e milă să tai din crengile groase, în plus fierăstrăul coadă-de-vulpe (da, aşa îl cheamă) ştie că nu mă pricep şi mă cam atacă. Avem două teancuri imense de crengi cu care mă întreb ce-o să facem. Mai avem o piramidă de rumeguş de care trebuie să scăpăm. Cum?!
* Apropo de vulpi, acum sunt în mare dragoste mare. Am văzut trei alergând zglobii prin lizieră şi la o scurtă perioadă se auzeau bătându-se. Câinii noştri au fost frustraţi că n-au putut şi ei participa: copilul nr. 2 a fost foarte inspirat şi le-a închis poarta la fix. Lătrăturile n-au ajutat.
* Găinile noastre au comis 6 ouă în 3 zile. Cum n-am văzut-o decât pe cea roşcată pe cuibar, mă întreb dacă nu cumva încearcă săraca să compenseze lipsurile hormonale ale celor două surate ale ei porumbace, care s-au îngrăşat considerabil în iarna asta.
* Am adus nişte pietre mari de pe terenul vecinilor, unde le-au abandonat isteţii de la balastieră, în loc să ni le aducă în curte (am scris despre asta mai demult). O să fac cu ele alei spre… nicăieri. Sunt aşa de frumoase că nu mă pot abţine. „Am adus” înseamnă că eu le-am pus în roabă, bucată cu bucată, şi Răzvan le-a cărat, roaba ridicând nişte pretenţii nejustificate de echilibru.
* O dată cu aproape topirea ultimei (sper!) zăpezi şi cu răsăritul ierbii au răsărit în peisajul limitrof şi pungile multicolore de polietilenă, paharele din plastic pentru cafea, PET-urile şi nenumărate mucuri de ţigări. Am strâns din ele.
* Negura din peisaj s-a dus. Până acum, lanţul de lumini pe care-l admiram noaptea era alb-gălbui, între timp s-a colorat: roşu, portocaliu, galben, verde, albastru, alb… Până acum auzeam voci, acum văd lumini în culori. O fi de bine, o fi de rău…
* Adi, nu pun poze cu luminiţele. Ciripelul meu nu duce şi până la Nikonul visat mai e cale luuungă.