Domnul meu, calm şi dulce:
- Bună dimineaţa!
(„Poate la tine”, gândesc eu şi încerc să dorm în continuare.)
- Iubita, e 6 şi 10 şi ceasul tău n-a sunat!
(„Fi-mi-ar scârbă!”)
- Hai să vezi căprioare!
Am sărit din pat direct în papuci şi-n halat. Erau două căprioare, păşteau liniştite în livada de lângă noi fără să le deranjeze că-s admirate. Acolo şi-au plimbat petele albe până am terminat noi de băut cafelele.
Pe cer, nimburi de nor alintă răsăritul. Pe pământ - o zi senină de marţi începe o săptămână calmă.
Particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema .
4 comentarii:
Frumoasă imagine trebuie să fi fost...
@adi, cam da.
"Fi-mi-ar scârbă" este expresia ta şi a luat-o domnul şi stăpânul tău, sau invers?
În ce priveşte căprioarele: şi eu am două şi pasc mai mereu în livada noastră, dar dimineaţa abia le scot din pat să le trimit, cu multe îmbufnări, la pădure, la turmă... Abia pe urmă e vreme de cafea!
@prenav, expresia e comuna, cine mai stie de unde si cand a venit.
ai o caprioara cu ochi albastri... mmm...
Trimiteți un comentariu