Uneori, pentru iubita lui, Remus îşi pune ochelarii de cal şi decretează: ce nu văd eu nu există. Ochelarii au lentile heliomat pentru ca prietenul meu să-şi poată privi în ochi lumina electrică posesoare de craci lungi. Tot pentru ea îşi pune deseori memoria pe pilot automat - fapt care-i generează deviaţii comportamentale, el încercând să devină altcineva - şi creierul pe rec, ca nu cumva să-i scape vreo vocabulă de-a mândrei. Spusele ei sunt cutume pentru Remus şi le păstrează în cutia cu plante pentru ceai, printre coenzime q10 şi spiruline de coloratură.
Lui Romulus nu-i plac luminile electrice, ele prea ştiu mereu cum au fost falsificate alegerile din noiembrie 46 şi cum a fost cu Iliescu în 13-15 iunie. Chiar dacă au voci frumoase, chiar dacă-s profesoare, ele se târăsc prin viaţă, nu trăiesc. Se mulţumesc să fie, nu vor să devină, iar Romulus e un devenitor prin excelenţă. Ultima dată a devenit surd la argumente logice.
Prietenii virtuali mereu dispar când cade curentul. În întuneric, Romulus ia ochelarii de cal, le scoate lateralele şi înlocuieşte heliomatul cu sticlă clară pe care pictează floricele, multe floricele, de mai, de tei, de mină. Asta îl face pe Remus să vadă realitatea inexorabilă: scoate din buzunar câteva bancnote, plăteşte cu ciudă taxa pe normalitate - 25%, până la sfârşitul anului -, îşi tatuează o stea în frunte şi, pe genunchiul stâng, amintirea luminii şi îşi face în timpan un pierce cu plânsul ei. Trist, îşi ia gândul, şi-l pune pe umăr şi pleacă să-şi cumpere un generator electric.
3 comentarii:
Ăsta nu e portretul lu Remus, a lu Ştefan, tăticu lu Papabembe? El e, domle! Aşa portret nici Picasso nu-i făcea !
Nu eşti normală, Simonique ! Aveam eu o bănuială dar acum sunt încredinţat de-a binelea. Va trebui să fiu cu luare-aminte, să nu păţesc ceva! Spre pildă mă pot trezi cu vreun necrolog şi aş muri de ciudă că nu l-aş putea ceti.
Dar până atunci sper că mai va! Scrieri ca astea mută graniţa speranţei de viaţă. În bine o mută!
Primeşte, rogu-te, scumpă colegă, felicitările mele atroce ! Asta pentru că sunt profund... ne-normal!
@Sibi, e portretul lui Remus, al lui Romulus, al lui Stefan si al lui Papabembe, care, pana la urma, cu toate personalitatile multiple, sunt toti pentru unu si unu pentru toti.
Mersic frumos.
gata, mai citim si miine, ca m-ai bagat in boale cu ne-normalitatea ta. vreau si io, de unde-ai luat-o?
Trimiteți un comentariu