De ani buni eram într-o continuă cursă contra-cronometru, nu mai aveam timp, trebuia să-l inventez, să-l rup din orele de somn de cele mai multe ori. Acum, timpul fie mi s-a lărgit, fie a căpătat altă valoare. Am mult mai multe de făcut ca la apartament, dar apare lista (scrisă) de priorităţi, mereu generoasă, niciodată ucigătoare. Deprinderi, lucruri ce-mi păreau esenţiale (cum să nu vezi măcar un buletin de ştiri zilnic, un talk-show acolo?) acum le văd ca pe nişte accesorii, facultative. Seara timpul se dilată fără televizor, pot să urmăresc norii, să văd ce mai face omul din lună, să mă joc cu câinii sau pur şi simplu să stau să ascult viul din preajmă.
Să nu faci nimic şi totuşi să nu uiţi de tine; să urmăreşti zborul ereţilor şi uliilor, păienjenii care vânează fluturi la bec, găinile ce parcă strigă viol, cursele nebune de motani prin lucernă şi jocurile câinilor, confruntările vrăbiilor, itinerarul norilor cu bonusuri – răsărit, apus, uneori un curcubeu -, să asculţi concertele de seară ale broscuţelor sau greierilor şi strigătele tunetelor… Straniu, dar n-ai timp să te plictiseşti. Marginea-nicăieriului tv. Din program – zboruri, vânătoare, curse, jocuri, bătălii, artă, concerte; episoade cu durată variabilă, în funcţie de condiţiile de mediu. Pot conţine violenţă şi sex, dar nu sunt interzise minorilor.
2 comentarii:
Si te poti bucura si de mirosurile pe care televizorul din apartament nu ti le ofera niciodata.
Imi place acum, toamna, mirosul de crizanteme ploute.
@ema, crizantemele inca n-au inflorit, dar miros divin strugurii capsunica.
Trimiteți un comentariu