Ne-am dus odraslele din dotare la concerte open air de când le purtam pe umeri. Crescând, le-am dus şi în cluburi la concerte live, la festivaluri cu stat zile la cort.
În 2006, fetele noastre au prins drag de-o pisică neagră, mascota unui club cu live-uri rock. Negocieri, mai lasă ele, mai punem noi şi ajungem la concluzia că-i timpul să ne luăm un motan. Obligatoriu negru, cu ochii verzi, proaspăt înţărcat dacă se poate.
- Ne ocupăm numai noi de el, mami, o să vezi! (Da, da… am văzut între timp.)
Noi trebuia teoretic doar să cotizăm la întreţinerea lui.
Noiembrie, se întuneca devreme, noi veneam târziu. Unde să găseşti pisică neagră?!
- Hai să dăm anunţ la mica publicitate!
- Nu. Luăm un pisoi abandonat, îl „adoptăm”!
Am fost prin pieţe, pe la conteinere, nici urmă de pisoi negru. Domnului meu îi vine o idee şi merge la Smeura (cam 10 km de Piteşti), la adăpostul de câini. Acolo – doi pisoiaşi înţărcaţi de nevoie, că fuseseră abandonaţi, care aveau cel mult trei săptămâni. Paznicul avea în grijă să-i hrănească din trei în trei ore, cu biberonul, şi-i purta pe umăr ca pe papagali. O fetiţă albă cu pete şi un băieţel negru.
L-a luat Răzvan şi de-atunci a început odiseea motănească la noi în casă…
7 comentarii:
aha, asa deci...
cotarla, fara mama fara tata, pe garduri, fara viitor...
:-)
uite asa au unii o steluta mica in frunte sau undeva in cer. dar,
hotarit trebuia luata si cealalta pisi, chiar daca era alba, erau frati doar...
oare jinx viseaza citeodata copilaria lui de la casa pisicilor?
@vic - zau n-am avut curaj sa luam 2 pisici, nu mai avusesem niciuna niciodata si eram tematori. in plus, domnul jinx nu stia sa manance, nici sa bea laptic, a fost dificil la inceput. tanti de acolo n-a vrut sa i-l dea pe jinx lui razvan stiind ca va fi greu si n-are experienta, a trebuit sa garanteze moral un prieten. apoi sa-i trimitem poze, l-am si dus pe jinx la tanti sa-l vada... surioara lui insa a murit si tare vinovata m-am simtit atunci.
acum, jinx a devenit un adevarat erou de roman.
chiar ce-ar fi sa scrii o carte cu povestiri pentru copii cu jinx?
cum a devenit el din pisoi parasit, un pisoi de app, apoi de ograda...
mi-ar place chiar si mie.
oricum pozele astea sunt unice, de aici vine vorba de 'mitza uda'.
@vic - jinx isi scrie romanul zi de zi, de cand l-am mutat din apartament (eu zic ca l-am adus in rai) mereu descopera el ceva, ne surprinde cu altceva... ce-as putea eu sa scriu despre el e nimic raportat la ce-a facut, ce face... ce nu mai face deloc acum - baie:-)
ce curaj ati avut sa va luati asa un alien! mie mi-ar fi fost frica sa nu de demonteze, ca la cum arata era posibil sa se dezintegreze.
pisica mea neagra ii transmite salutari lui jinx.
@ m.p. - nu curaj, ci inconstienta se cheama ce-am avut noi, jinx saluta pisica neagra.
m-am topit complet! ce creaturicaaaaaaaa! nici nu ma mir ca acum e asa un gentlecat.
Trimiteți un comentariu