Schimb confort urban pe libertate rurală (58). Colecţia Toamna 2010 la animale

Motani
Jinx e obraznic cât cuprinde şi ridică pretenţii de teritoriu nemeritate (cum ar fi că mă ameninţă ÎN sacul meu de dormit, pentru că-i uzurp din spaţiul necesar), nu mai stă decât constrâns la periat şi ne mârâie dacă îi cerem sau facem ceva care nu-i convine. N-are şanse, mereu se lasă cu certat sau cu dat motan negru afară. Asta în condiţiile în care deseori îl vânăm ca să-l băgăm în casă.
Figaro s-a îngrăşat la greu, cere în disperare orice fel de mâncare gătită, e iubăreţ tare şi-ar vrea să fie drăgălit toată ziua; când n-are nimeni timp sau chef de el, doarme pe balansoar, în faţa sobei metalice. A început şi el să-l zgârie bine pe Jinx, aşa că se ciocnesc zilnic, nu-i bătaie propriu-zisă, ci mai mult o confruntare.
Zombie semănă pe zi ce trece mai mult Jinx, a crescut, s-a lăţit, s-a isteţit. Asta pe de-o parte, că în unele privinţe continuă să fie monumental de nerod şi de ingenuu. Tot prea vorbăreţ este şi când se porneşte pe conversaţii e imposibil să-l întrerupi.
Motanii dorm noaptea aproximativ unde vor; Jinx e aproape constrâns să intre în casă – îl „culcă” Miruna -, Figaro e frustrat că nu-l lăsăm pe perne în dormitor, iar Zombelu’ îi dă Anei pauze pe la 4 dimineaţa că s-a plictisit şi vrea afară; peste o jumătate de oră evident că vrea din nou în casă, dar de astă dată zadarnic.

Iepuri
Despre ei – doar de ne-bine. Doamna iepuroaică a venit din start purtătoare de coccidioză şi de la ea s-au îmbolnăvit puii după ce n-au mai fost alăptaţi, când n-au mai avut anticorpi. Soluţia pentru „eradicarea focarului”? „Sacrificarea întregului efectiv” şi dezinfectarea specifică a cuştilor. Nu-mi place să mă gândesc la asta.

Cocoşi
Cocoşii fac bine-mersi. Spun cocoşi pentru că la noi în curte sunt mai mulţi cocoşi decât găini şi-ar fi discriminatoriu să spun „găinile” când de fapt masculii sunt majoritari. Toţi cei şase bărbătuşi se înfruntă mereu, încearcă să cânte şi se întrerup reciproc, se aleargă – 5 contra 1 – când acel unu a reuşit să calce o găină. Nu se tem deloc de noi, cu greu reuşim să înaintăm în curtea păsărilor, pentru că vin nerozii şi ne calcă pe picioare la propriu.

Câini
Castor e de obicei cuminte şi vigilent. Nu comentează, nu ne contrazice, ascultă comenzile şi e prompt în execuţii. Asta faţă în faţă, că atunci când nu se ştie observat sare graţios gardurile; întâi pe cel dintre curte şi grădiniţa de flori, unde inspectează, miroase, marchează, apoi pe cel dinspre grădină. Dă o tură pe lângă gard, verifică ce s-a mai întâmplat la limita proprietăţii, numără muşuroaiele de cârtiţă pufnind indignat, traversează în lung şi-n lat lucerna, încurcând ce mai e verde, adulmecă noile schimbări în decor, mai sapă un pic şi tot graţios se întoarce. Sare primul gard, apoi al doilea gard şi vine senin în faţa bucătăriei să vadă ce mai facem noi acolo.
Grasul plimbă oase. Cum are caninii tociţi, nu mai poate să le roadă, dar tare îi plac, le linge cu o satisfacţie majoră gravată pe chip. Apoi ni le aduce nouă, ofrande la sau pe picioare, cred că în acelaşi scop. Mai educă un bolovan, se mai plimbă, uneori vioi, alteori (când ne vede) cam dezarticulat, mai doarme. El este fanul principal al beţelor-recompensă pentru câini; oricâte i-am da nu-i sunt de-ajuns şi încearcă în fel şi chip să ne convingă să-i mai dăm unul.
Hades este ca o drosophila melanogaster, colcăie, bântuie, mişună continuu, e ubicuu şi năucitor de gălăgios. Dacă soneriei i se mai termină bateriile, la el nicio şansă. Mănâncă surprinzător de mult pentru cât e de mic, e cumplit de posesiv şi, mai nou, a început să vâneze motanii prin curte. Ştie că n-are voie, înţelege şi execută comanda „lasă pisica!”. Cu toate astea, din când în când mai agaţă ceva gheare pe bot, pe nas, dar tot nu se potoleşte. Are momente în care tremură din toate încheieturile de încep să mă întreb dacă nu cumva îi trebuie hăinuţă; toată viaţa am urât câinii îmbrăcaţi, dar ce nu face omul pentru dihania lui…
Toţi trei câinii noştri înnebunesc dacă aud „Germanos”, chiar dacă vorbim doar de magazinul de electronice. Pentru ei înşiruirea logică e Gemanos –> plimbare –> zdrăngănit de lese –> mers în lizieră. Lesele sunt pentru „în caz de”, le folosim doar când apar oameni prin preajmă, adică o dată pe lună, în restul vremii spaţiul şi timpul fiind exclusiv şi integral ale noastre.
Ne-am luat casă cu spaţiu şi timp.