De Paşti n-au năvălit gratarişti în lizieră şi bine a fost, nici nu îndrăzneam să sper că nu va veni nimeni, dar tare m-a bucurat. Cum mă bucură şi că acum ajungem oricând în curte cu maşina, pentru că operaţiunea „amenajat drum cu traverse casate” s-a terminat cu puţin înaintea sărbătorilor; că în urmă a rămas o mare de gunoaie - pe care va trebui curând să le strângem – nu mă bucură, dar încadrez neplăcerea la „efecte adverse” şi parcă-i mai uşor de tolerat. Cum nu putea totuşi să lipsească fumul de grătar, domnul meu şi-a inaugurat opera din inox fără panglică tricoloră, dar cu pastramă. Tricolor e steagul meu din chioşc, mic, că nu a vrut una lume (până acum) să-mi facă un suport pe care să arborez un drapel mare, dar ştiu eu că va veni şi acea vreme.
Am avut musafiri dragi, a fost soare şi fain, am stat mai mult pe-afară în formaţie completă cu motani & câini, pălăriile de paie şi-au reintrat în drepturi, iar eu m-am umplut de pistrui, semn că primăvara a venit pe bune.
P.S. Blogspotul văd că nu vrea pentru moment să accepte comentarii decât de la cei autentificaţi cu cont google. Dacă ştie cineva vreo soluţie, via mail pls.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu