În materie de fructe, nici nu ştiu ce fel de an a fost 2011; prune au fost foarte multe şi s-au stafidit pe ram, mere au fost puţintele şi au cam căzut prematur, unicul nostru păr adolescent a făcut şase pere şi nu ştiu dacă e de bine sau de rău, nucile sunt kilograme boabe la hectar şi mai au şi cojile negre, zmeura s-a uscat graţie secetei, căpşunele au fost mutate toamna trecută şi rod au avut doar parţial color. Însă struguri se pare că sunt destui anul acesta, ba chiar am descoperit unii care anul trecut nu s-au făcut deloc în boltă; îi apreciem aproape zilnic la modul cules un castron pentru consum imediat şi-s cam buni, mai ales că-s producție proprie. Cei movulii – căpşunică – numai mirosul e de ei, că au nenumăraţi sâmburi şi coaja e mult prea groasă ca s-o pot aprecia; ştiu că-s soi vulgar, de vin, să vedem cum vom proceda cu ei după ce-i culegem, că oricum cea mai mare damigeană a noastră are 5 litri. Să rămân tot la capitolul alcool produs în gospodăria personală, domnul meu are cam o jumătate de butoi cu prune - butoiul albastru, din plastic, care presupun că are 200 de litri -, și speră iar că va face țuică. Oricum, e mândru de vișinata și de zmeurata pe care le-a făcut și din care (încă) mai avem în beci.
La capitolul dihănii în ogradă, situația e în mare staționară, doar găinile ce sunt tare hărnicuţe, nu în făcut ouă, ci păduchi; și pe ele le-am tratat conform instrucțiunilor medicului veterinar.
O noutate care mă foarte bucură: Jinx și mândra se joacă împreună, fie intră/ies în tunel pe rând și apoi se invită reciproc, fie bântuie amândoi odată prin același pom, fie se aleargă și se lăbuie; Jinx e brutal pentru bucățica de mâță, dar nici cu ea nu mi-e rușine: e obraznică, n-are simțul măsurii și-l enervează pe motan în timp record. Se mai lasă cu ceva comentarii, dar văd că zilnic fac progrese întru comunciare și respect reciproc. Nu știu dacă de vină e și antrenamentul cu Jinx, dar Mașa a început să se joace cu noi cam violent (adică dacă nu suntem pe fază ne aplică mândra un efect cangur cu labele posterioare de ne face canale în piele, plus că și mușcă plină de elan). O tratăm cu „nu!” și “au!” și pare că înțelege că nu ne place; crește fata!
Și așa, de vineri, la rubrica ai grijă ce-ţi doreşti că s-ar putea să ţi se-ntâmple, promisiunea de mântuire. A neamului.
2 comentarii:
a, deci la voi s-au facut strugurii. la noi s-au facut mai putini decat anul trecut. in plus, ma doare stomacul de la ei, asa ca nu cred ca-i voi mai transforma in must. ii las la grauri, care oricum aterizeaza cu zecile pe bolta.
mandra ta e o demna urmasa a mamei ei, care cu asta se ocupa cand era mica, cu muscatul si zgariatul, mai ales al picioarelor, pe sub plapuma. cand se va face mare, va scapa de acest obicei.
@cristina - nu cred c-am vazut vreodata in realitate vreun graur; si nici in bolta n-am vazut vreo pasare.
nu cred ca mandrei ii va trece, ci doar ca va invata sa-si dozeze energia (o antrenez mereu). pentru ca-mi place.
Trimiteți un comentariu