Schimb confort urban pe libertate rurală (169). În care este vorba despre ploaie, aranjamente, un strop de dezmironosire și-o scrumieră cadou, haotic

În week-end a plouat gospodărește, în sfârșit, după 50 de zile de secetă (cele vreo două stropiri din astă vreme nu se pot pune), grădina a ridicat capul a mirare iar pe mine tare m-a bucurat. Bucurie plenară, acompaniată de cei trei câini care, începând de sâmbătă, au iarăși liber în toată grădina, fapt care o cam deranjează pe Mașa, dar se adaptează ea.
În sat au apărut fumurile pe coșuri, în aer e miros de căldură de sobă și focurile ard iar pe dealuri, cu aromă de curățenie-frunze-arse; pădurea bate în galben, vântul și-a început cântările prin ea, în aer e parfum de toamnă, iar sălciile se scutură spornic. Am făcut focurile pentru prima dată în astă toamnă și-am redescoperit cu o încântare incredibilă, tremurândă, atmosfera de foc-în-sobele-din-casă.
În grădină pomii sunt aproape goi, au rămas în ei ceva urme fine de frunze și mâțe negre când au ele chef, încă n-am strâns morcovi păstârnac ridichi și alte minuni care mai sunt pe-acolo (să nu rămână pământul trist), compostul programat a rămas la stadiul de adunătură de resturi vegetale, singura modificare e că acum sunt uscate, iar trandafirii continuă să înflorească, mai ușurel, cu flori ceva mai mici, dar hotărâți.
Chiar dacă a plouat, ceva-ceva spor tot am avut, am terminat de aranjat magazia și mult spațiu liber e acum, chiar dacă în afară de ce era oricum în ea am mai dus diverse table corniere cabluri sticle pe-acolo. Pare mai mare, cum mai mare pare și chioșcul, a crescut nesperat prin plecarea bicicletei fitness, a băncii de abdomene (împrumutate pe timp nedefinit unor oameni dragi), a semicursierei (dăruită lui Doru săpătorul neseriosul) și prin folosirea lambirurilor și a unei părți din scânduri, placaje, corniere. În curând tot de acolo vor pleca două fotolii (ultimele!), o lustră și alte minuni, pe care va veni nea Sandu să le ia. Cred că unele spații de depozitare sunt mai mari pe dinăuntru decât pe dinafară.
În centru e iar târg de toamnă cu ispite fără număr, de la bulbi la crizanteme în ghiveci și pomi de multe feluri, scule, ustensile, accesorii și nenumărate alte minuni. De astă dată l-am bătut în lung și-n lat fără regrete și tentații să mai cumpăr tot felul de chestii, lucru de care sunt cam mândră, că nu prea mă credeam în stare așa curând; de fapt, în multe mă surprind eu pe mine: nu mă mai oripilez de pământul de pe palme, nu mai fac febră musculară des și durerile de spate sunt foarte rare, nu mai tresar înfiorată când văd gângănii, prada încă vie și mișcătoare a motanilor nu mă mai face să-mi înăbuș un strigăt. Cred că încep să mă dezmironosesc.
A, da; și am scumieră nouă, de exterior, din cea cu nisip; nu mă gândisem explicit la una, dar când mi-a fost propusă tare m-am bucurat și acum prefer să fac ceva drumuri – e cazată pe treptele chioșcului – numai din dragul de-a o folosi; mulțumesc, Martha.