Schimb confort urban pe libertate rurală (177). Experiențe de mai multe feluri

A venit și noiembrie și noi am împlinit doi ani de viață nouă, mulțumesc asemenea, eveniment pe care l-am sărbătorit stând numai în casă, între un compot de vișine și-o tură de strănuturi. Din guturai mai am acum numai pronunția cu sound rusesc și buzunarele pline cu batiste, dar intredicția categorică de a mai sta pe-afară (niciun medic nu recomandă după o intervenție chirurgicală, cât ar fi ea de mică, vreo viroză) a avut și părțile ei bune: am făcut primul plan al grădinii pentru 2012 (spun primul pentru că știu că vor urma cel puțin încă trei-patru, ca eventual la final să nu respect niciunul), lista de semințe necesare (subțire, că deja am cumpărat ca posedata și în plus am și recoltat din producția proprie, mândră mi-s), plus că am scăpat de alte nimicuri enervante de prin casă pentru care nu aveam niciodată fie timp, fie chef. Și am citit. Cu drag am citit, cu voluptate am citit, vicios de satisfăcută am citit.
[Că tot vorbeam de vicii, ticălos răsfăţ e ţigara electronică! Uleiuri fel de fel cu arome incredibile şi posibilităţi nelimitate de a-ţi face amestecurile proprii, concentraţie de nicotină fix câtă îţi doreşti, accesorii de rezervă de toate felurile şi accesorii auxiliare-gadget (cum ar fi încărcătorul de usb, trusa din piele pentru baterie, vaportizatoare şi alte chestii utile, suport uzual pentru țigară cu agățătoarea lui cu tot) fel de fel, ispititoare toate cât încape. Plus posibilitatea de a vaporiza (că nu-i pot zice fumat) unde şi când ai chef (în mijlocul patului conjugal, în creierii nopţii, uitându-te la documentare cu tancuri sau avioane; pe casa scării la spital; în cofetărie – eu am probat doar în dormitor şi într-o şedinţă). Răsfăț pentru vicioși rafinați care nu numai că nu suferă de dependența de nicotină, dar chiar se bucură de ea.]
Revenind la lucruri serioase, domnul meu e cam fericit: a făcut el țuică de prune din producția proprie! N-a respectat regulile din manualul cumpărat special, cică pentru că n-a avut cantitate mare de prune fermentate întru procesare, dar e încântat că deja are el alcoolul lui - produs prin distilare în alambicul domnului colonel – cam nouă litri cu totul, rod a trei cazane (cazan e mult spus, e un fel de obiect decorativ delicat din cupru care ar merita expus de mic ce e). Faptul că ilustrul meu nas nu a funcționat în parametri normali și mirosul îmi era sublim prin desăvârșita sa lipsă mi-a permis să stau o vreme pe lângă domnul meu; mi s-a părut interesant stilul de reglare a intensității focului – cu lemne, lemnuțe, plante uscate, frunze -, mi-a plăcut să mă uit la miracolul distilării și să descopăr iar noutăți vechi de milenii. Acum țuica trebuie „să se roadă”, că e aspră și cică arde pe gât. Ce-am remarcat eu diferit e doar că nu-i limpede, ci tulbure-lăptoasă, dar R. m-a asigurat că o să-i treacă, așa e mereu la început.
N-am cules nucile; n-am plantat cedrul; n-am scos sfecla roșie; nici prazul. Dar am probat gogonelele cherry în oțet și-s minunate.
Final constatoriu: am testat informația de net conform căreia este mai ușor, mai util și mai eficient să „sapi” cu o furcă dreaptă decât cu hârlețul. Ușor și eficient e sigur, vedea-vom însă și cât de util, că acum facem experimente. Vine week-end-ul. Yupiii!