Vizite, planuri şi primul ghiocel

Azi merg la ortoped, abia aştept, cu toate că mă cam tem. Sper să-mi pună orteza, să spună că toate-s ok şi eventual de luni să pot merge la birou – asta este varianta cea mai optimistă ce mi s-ar putea întâmpla. Varianta pesimistă – să mă trimită iar la RMN şi apoi să-mi schimbe ghipsul cu altul pentru încă trei săptămâni, cu alt unghi de imobilizare (recunosc, de la început mi-a spus că discutăm de la şase săptămâni de repaos în sus, dar şi orteza imobilizează). Gândesc pozitiv, mai ales că-n astă perioadă am făcut exact ce mi s-a spus să fac, fără abuzuri şi încălcari de reguli. Iar asta nu-mi prea stă mie în obiceiuri.
Mobilitatea mi-a crescut considerabil, nu mai iau antiinflamatoare, durerile de genunchi au dispărut, dar simt uneori că, de n-ar fi fixat în ghips, piciorul s-ar îndoi din proprie iniţiativă. Încep uşor să-mi reiau îndeletnicirile, am căpătat tehnică la aplecat şi pus ciorapul în piciorul cu belele; nu pot încă să stau pe scaun – ghipsul e mult prea lung -, merg încet – ghipsul e mult prea greu – şi ce-i cel mai enervant e că nu pot să merg şi eu ca omul să văd de aproape zbenghiurile verzi roşcate ce apar zi de zi pe moşie (tot din motiv de ghips prea lung nu pot să mă încalţ decât în papuci, papucii alunecă, terneul e denivelat şi alunecător-înşelător). Nici febra musculară sau durerile de şolduri şi glezne n-aş spune că-s o fericire, dar pot fi parţial ignorate.
Partea cea mai bună a perioadei acesteia: am dormit la greu şi sunt odihnită cum nu cred c-am mai fost de dinainte să am copii, chiar nici nu mai ştiam că o asemenea senzaţie poate să existe. Dimineaţa continuu să mă trezesc la şase, seara mă culc tot târziu, dar pot să dorm, dacă vreau, în timpul zilei. De obicei n-o (mai) fac, dar numai ideea că dacă vreau pot e tare reconfortantă.
Fac şi refac planuri pentru grădină, răsfir şi număr plicurile de seminţe, fac liste cu ce mai trebuie cumpărat, elaborez schiţe de plantare pe care le modific până le schimb de tot. Aştept ca nea Sandu şi soţia lui să revină la reşedinţa de vară (amândoi ne vor ajuta, mai bine spus noi îi vom ajuta pe ei, la plantări, tăieri de pomi şi vie, la mutat de trandafiri, căpşuni, garduri); visez la răsaduri de la sor’mea M. şi la flori mirositoare, mi-e dor de uşi deschise toată ziua şi de meri înfloriţi.
De sub un strat generos de gheaţă (acolo se scurge streaşina chioşcului) a apărut un ghiocel. E mândru foc şi greu de văzut în marea de alb din preajmă. Lângă el - frunzuliţe mai multe; în bucătărie, într-o minivază – buchetul de ghiocei adus de 1 Martie de copilul nr. 2 rezistă eroic.
De 8 Martie am primit o monedă din argint cu Carol I. Mi-e dragă.