În prag de mai

A trecut Sfântul Gheorghe, conform spuselor din bătrâni gata cu gerul noaptea, așa că de-acum e liber la grădinăreală în spații deschise. Domnul meu a purces marți la stropirea pe seară a prunilor cărora li se scuturase floarea, iar noaptea a plouat în două reprize, nu mult, dar de-ajuns cât să mai trebuiască stropit o dată (că tot se întreba el de ce-a prepearat atâta soluție, când jumătate i-ar fi fost de-ajuns). Între timp, a primit și un sfat: să pună în soluția de stropire două linguri de zahăr la 10 l de lichid, ca să reziste mai bine pe fostele flori maglavaisul de sănătate dătătoriu. N-a apucat deocamdată să probeze, mai ales că și la noi aseară a fost un pui de furtună – n-a picat curentul, n-a fost apă multă, vântul n-a fost prea ticălos, doar a rupt numeroase crenguțe din sălciile înalte și le-a înșirat vreo 200 de metri pe drum -, dar, după cum îl văd eu pe R. cu mobilul pe weather.com verificând evoluția pe ore, probabil că diseară asta va face. Schimbări în grădină nu sunt prea multe, am aflat că pe magnolie o cheamă Liliflora, încă nu știu dacă Betty sau Susan, au înflorit merii, vișinii se cam scutură, ridichile au diametrul cam de 5 mm, mărarul nu vrea să apară deloc, a răsărit busuiocul din ghivecele puse pe suportul din curte, se ițesc nenumărate plănuțe peste tot și narcisele se tot codesc să înflorească. N-am găsit să cumpărăm cartofi de sămânță la kilogram, toți sunt la săculeți de 5 kg (noi programasem să plantăm cam 500 g) și ca atare vom face o experiență: probăm adevărul spuselor că din cartofii de consum care au deja muguri de creștere (se taie bucăți din cartof cu 2-3 colțișori și se pun la distanță de 80 cm) se poate întemeia o plantație mândră. Am fost la medic, ne vedem iar peste două luni, e la fel de încântat de evoluție și eu la fel de amuzată de reacțiile lui; mi-a schimbat și estimarea timpului de recuperare de la 6-8 luni la 4-6 luni, și programul de exerciții, dar mi-a menținut toate interdicțiile deja existente. În principiu, mi se pare în regulă, dar deja răbdarea mea e la limită, mai ales că de două luni umblu îmbrăcată ca țăranul la oraș, în trening, că-n blugi nu-mi are loc orteza iar fustele sunt excluse prin definiție, fiind ele în principiu haine de damă. Dihăniile din dotare nu fac nimic nou, găinilor le-a luat domnul meu vitamine și alte minuni, le-a schimbat așternuturile din cuiburi iar ele continuă fericite să mănânce ouă, câinii se mută de pe vatră pe cuptor și suferă în mod real de-o lene cruntă, Mașa e supărată că nu mai are litieră în casă, Jinx e din zi în zi mai parșiv, Zombie e plin de răni de la bătăile pentru iubitele din sat și amândoi motanii sunt foarte harnici în achiziționarea de căpușe. De dimineață o găină evadată coclăia prin curte și în spatele ei Mașa, vigilentă tare, o supraveghea. După pânde și exerciții ratate, a hotărât mâțuca noastră că locul găinii e în curtea păsărilor, așa că acolo a dus-o și apoi, mândră, mi-a povestit gălăgios ce inginerie a făcut. Apoi m-a invitat zadarnic în dormitor, la somn. Ne așteaptă un week-end dublu și bonus Simfonia lalelelor, deja în centrul pietonal au crescut numeroase standuri cu minuni, mor de nerăbdare să văd ce există pe-acolo și să văd cum voi rezista ispitelor de-a cumpăra plantele pe care nu am unde să le pun. Mda, plăceri vinovate care ne fac viața mai frumoasă. De ce oare bloggerul nu-mi ia paragrafele?