La aniversară

Zău de nu mi-aş dori ca, măcar vara, săptămâna de lucru să aibă două zile şi week-end-ul cinci. Jur că n-aş lenevi! Două zile sunt mult prea scurte, mai ales când ai doi musafiri (părinţii domnului meu), o aniversare (R.), mâncare de făcut pentru copilul student venit la aprovizionare pe final de sesiune și mai vrei și să intri prin grădină, să joci o canastă, să vegetezi în hamac... Multe fuseseră programate, mai nimic realizate însă, pentru că R. s-a distrat în primă fază cu bucşe bielete frâne, împreună cu un vecin posesor de văr cu rampă, apoi cu îmbăiat găinile – 2 -, cocoşul şi puii – 12 -, întrucât erau mândrii posesori a nenumărate feluri de păduchi (infestare majoră, aşa a spus tanti tehniciana; dacă mai adăugăm și alte soiuri de păduchi ce apar săptămânal pe trandafiri, cred că punem de-un cuprinzător insectar). Acum găinile sunt cazate temporar la lemne, de unde au fost evacuaţi câinii – care au comentat, dar slab -, până ce curtea lor va fi în mai multe etape chimizată cu elan, vermorel şi insecticid special, 400 lei litrul. Coteţele și cutiile postament sunt, conform sfaturilor specialistei, deja scrum - suntem piromani dovediți -, le trebuie făcută găinilor un fel de volieră în care să doarmă şi care, dacă se poate, să nu aibă lemn, sau să fie bine îmbibat cu ulei ars.

Cum păsările au devenit brusc urgență (adică în momentul în care ne-am prins noi, că ele n-au vrut să ne spună nimic), boilerul pe lemne, care, după cum era prognozat încă din vara trecută, iar a început să curgă, n-a mai fost atacat cu sudură, conform programării; doar l-a scos domnul meu ajutat de nea Sandu și probabil baia va intra în reparații și zugrăveli într-un termen nespecificat pentru moment, dar presupun că până în toamnă.

Având atâtea mijloace de divertisment la categoria libere impuse, muncile agricole au fost lăsate pe încetișor spre deloc și s-au rezumat la udat grădina, legat vreo șase roșii, scos cresonul, mortici-it trandafirii, udat florile din ghivece, strâns un castron de căpșune, cules recolta de 1,3 kg de vișine (pentru vișinată), tuns menta și pusă o parte la uscat, o alta la făcut lichior și restul sirop (a ieșit cam un litru, dar tare fain). Schimbări prin zonă nu prea sunt, doar că au înflorit castraveţii şi m-au luat prin surprindere, sunt încă mici-tufă și nu mă așteptam să îndrăznească, iar roşiile apărute spontan pe locul unde au fost plantate cele de anul trecut m-au făcut să mă mir: sunt mari şi au deja rod legat, ceea ce nu li se întâmplă celor puse sub formă de răsad.

Înfloresc macii în multe culori, amestecul de flori de gazon continuă să mă uimească (uite, a mai apărut o chestie bleu şi încă o ceva roşcată), zmeura a început să se coacă, pomii cer proptele îngenuncheaţi de fructe, iar Maşa doarme în chiuveta de la bucătăria de vară (asta când nu prinde şoareci din lizieră şi-i aduce să se joace cu ei, de preferință în casă).

După ce au plecat cosaşii cu gugălul (mă gândesc la Templierii Neliniștitului, care ajung în satul Onlain al cărui înţelept se numeşte Moş Gugăl), au sosit cosaşi cu tractoraş şi motocoase, prilej cu care m-a izbit o bruscă, instantanee și dintr-o dată revelație: termenul bucolic a capătat valenţe noi în mileniul trei, ce implică obligatoriu motorizare în doi timpi.