Duminică seara, timp de răgaz şi de
linişte; sună telefonul domnului meu – nea Costică,
omul-nostru-în-curte din prima vară a mutării noastre, vrea
să vină la noi. Tare mă distrează și nea Costică, și nea
Sandu; amândoi vin pentru grădină – unde eu sunt responsabilă
-, amândoi de fapt cu mine au de discutat, dar de fiecare dată îl
sună pe domnul meu. Cutuma satului – să nu te dai la muierea
omului, că poa' să
te și
omoare.
Şi vine. Vine să vadă ce-am mai
făcut din augustul trecut când a fost ultima dată (atunci ne-a
adus pepeni cultivaţi de el), să ne dea în continuare sfaturi, să
ne îndrume. La cei 72 de ani ai lui, e o mână de om; are cam 1,50
m înălțime, probabil spre 50 de kg, respectă cu strictețe
ritualul de seara trebuie o țuică și muncește zi lumină.
Se uită mulţumit la pomi şi vie, la căpșunii mutați de el, vede
din prima pomişorii puşi în primăvară, aha, aţi mutat curtea
găinilor, uite aici, domnu',
trebuie pusă o proptea că se spintecă cracu'
de la prunu'
ăsta.
Bame, astea ce-or mai fi?! Și
ziceți că dovleacul ăsta e patison?!
Îmi spune c-a mulcit și el roșiile
și că o duc mult mai bine, că strănepotul care are acum 4 ani e
mofturos la mâncare și vrea numai d-aia de la pachet, pateu,
crenvurști, se miră de castraveții cornison, tufe mici pline
de rod, mă laudă de inflația de gălbenele din grădină și-mi
spune că și cartofilor le-ar fi făcut bine. Gustă încântat
măcrișul, prazul l-ați pus cam târziu, cam în două săptămâni
trebuie să scoateți ceapa, puneți în loc varză de toamnă.
Mergem și în casă, e încântat, apoi îi arăt bucătăria de
vară (fruntea i se strânge a mirare), e mirat de cât a crescut
arțarul și amuzat de scaieții mei vineți (Domnul meu: Eee? Câtă
lume își plantează ciulini în curte?), ne întreabă de lemnele
pentru iarnă, de cum stăm cu apa din fântână, dacă nu seacă,
se miră de furtunul crețuliu.
Am mai stat un strop de vorbă în
chioșc apoi a plecat grăbit, că trebuia să mute niște pui
dintr-un coteț în altul înainte să se întunece.
Drag ne-a fost și mie, și domnului
meu – până și copilul nr. 2 a venit să-l salute – și ne-a
încântat faptul că ne-a adus doi litri de lapte proaspăt muls de
la Hostein-ița lor. A plecat cu un patison măricuț de la noi, cu
mulțumirea pe chipu-i bronzat că nu lăsăm pământul de
izbeliște. Pământul la care se uită cu un drag nespus cu ochii
lui blânzi și albaștri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu