Câini și pisici în vară

E cald și mamiferele noastre suferă tare. Beau apă la greu, de preferință apă de ploaie din castroanele puse sub burlane, dorm la umbră cât mai deasă – Jinx sub molidul Bubu sau între forsiție și gard, Zombie pe cimentul încă rece al aleilor sau în chioșc, tot pe ciment, iar Mașa unde-i tună: pe băncuța de lângă magazie, în mijlocul aleilor, sub tufe mai dese, în pomi, în suportul de flori ce găzduiește acum ustensile grădinărești și găleți. Încă năpârlesc cu toții, Mașa, Zombie și Hades stau la periat și oricum de ei scăpăm repede, dar Jinx ambalează și dă să zgârie, Grasul fie vrea să fure peria, fie se culcă fix pe partea ce urmează a fi coafată, iar cu Castor e ceva între greu de periat și misiune imposibilă. Ultima partidă de coafură s-a lăsat cu o găleată plină de păr, lătrături certătoare, pâslă tăiată pe partea stângă (cea dreaptă urmează într-o zi neprecizabilă pe moment, în funcție de cheful dihaniei), amenințări cu mușcatul (oricum nu-l ia nimeni în seamă) și certat continuu dihanie Hades care venea la Castor să se joace și evident că n-aveam cum să-l convingem să nu.

Ultima sosire a copilului nr. 1 acasă s-a soldat cu un mare succes: a reușit să-l facă pe Hades să se dea prins (aleargă ca bezmeticul, se joacă, pur și simplu nu-l putem nici atinge de obicei) și să-i dea și pastiluța de deparazitare internă, să-i pună și picăturile antipurici.

Câinii iar sunt simandicoși la mâncare, pe motani îi suspectez că-și completează meniul cu vietăți din preajmă (niciunul însă nu s-a arătat interesat întru vânătoare de pui de găină, doar Jinx ce e responsabil cu condiția lor fizică, că cineva trebuie să-i alerge și pe ei), iar Maşa mănâncă în disperare. I s-a întărit burtica, începe să nu mai fie așa filiformă – data probabilă a naşterii – 3 august -, nea Sandu vrea şi el un pui, că e sigur că va fi mare vânător, dacă maică-sa prinde cârtiţe, coropişniţe şi şopârle (de şoareci nu mai vorbim, o laud că tare mi-e dragă) și mai nou e îndrăgostită de coșul de răchită în care culegem legumele din grădină. Abia are loc să doarmă în el, dar e cazat lângă terasă și de-acolo aude fata tot ce facem noi.

Seara, pe terasă domnul meu și cu mine ne prezentăm rezumatul zilei unul celuilalt; în preajmă, trei mâțe și trei căței ascultă moțăind alene, tolăniți care pe pământ, care pe beton. Mai mușcă apa din găleată vreunul dintre câinii mari, ni se mai urcă o pisică în brațe; trec licurici scânteind, zboară o pasăre de noapte și de peste tot se aud greieri. E liniște și-a mai trecut grăbită o zi.