E vară-vară cu licurici seara și
gust de frăguțe-n cerul gurii, cu vișine și morcovi noi, cu
dușuri dese și leneveală expandată în hamac. Am intrat în modul
“vacanță” cu toate că până la concediu
mai am vreme lungă, timpul s-a dilatat și-i vreme pentru toate, ba
mai și rămâne pentru aroganțe
cu musafiri dragi și drumuri neprogramate, generatoare de bucurie.
Aerul musește a liberatate, miroase a iarbă înflorită, în
preajmă e o foșgăială continuă – păsări, insecte, șopârle,
broscuțe. După-amiaza cântă cicadele și cosașii, seara vin
greierii la concert, apoi e rândul privighetorilor; dimineața,
cucul e solistul principal.
Pământul e verde și plin de
viață, grădina are un aer de abundență sălbatică; roşiile
înfloresc, la fel zorelele, arţarul şi brazii cresc ca nebunii,
buruienile – și mai și. Gutuiul are ceva care nu-i foc bacterian,
dar seamănă, prunii de vară sunt plini de frunze galbene cu
pistrui, piesicului autohton i s-au stafidit roadele şi i s-au
ondulat frunzele, ardeii sunt dantelaţi, iar varza e fix la fel ca
în momentul plantării. Am început conservăreala cu dulceaţă,
compot şi sirop de vişine, apoi cu un experiment: oțetul de
leuştean; începe zmeura să se coacă, căpşunele încă mai
rodesc, salata devine amară.
Câinii sunt toropiți de căldură,
mâțele mari umblă teleleu, cele mici sunt distracție cotidiană,
iar găinile nu prea știu ce fac, pentru că la ele în curte au
apărut niște izuri perfect naturale (una lume zice că de la cloști
provine) care mă fac să ezit când mă apropii de zonă. Tot la
capitolul găini, noutatea e că avem prădători la ouă; probabil o
pasăre zburătoare, care nu se sfieşte să atace când noi suntem
în zonă – în zece minute, din trei ouă a rămas unul singur în
cuib.
A venit nea Sandu – mai văd
câte ceva, mai învăţ când vin pe la dumneavoastră, în toamnă
vă aduc cireş amar şi măr dulce, da' în
august îmi daţi
şi mie tradafiri, ăştia
sunt nobili, da' ăsta
de dulceaţă e de belea -,
ne-a
adus o prăjină pentru bătut nucii – cum să bați nucii? e
barbar! -, a făcut periodica trecere în revistă și ne-a mai
sfătuit pentru una-alta.
La capitolul experimente nereușite,
notabil este lichiorul de mentă: e bun doar în momentul
conceperii, dar lamentabil după două săptămâni. La capitolul
victime colaterale în cadrul procesului de motocosire, luna asta a
picat la zar măcrişul - domnului meu că i s-a părut că e
bălărie.
E prag de week-end lung și simt
vârsta solstițiului; chiar dacă nu văd mai bine pe-ntuneric,
întotdeauna e-o gaură-n cer unde se văd stele.
9 comentarii:
Postarea ta imi aduce aminte de-o vacanta de vara din timpul primilor ani de liceu cand stateam in vie si citeam La Medeleni. Ce vremuri!
Gaura aia din cer unde se vad stelele, face toti banii! Nu ca unii ar avea mai putini, dar n-au de astia adevarati de argint...
Pasarea care manaca ouale este cotofana. Mai stiu si eu pe cineva care in fiecare an la cosit face victime:-)
@Brandusa - ai idee cum putem sa procedam in cazul dat?
Identificati unde are cuibul si-l stricati sau cumparati o pereche de gaste egiptene ca sunt tare rele si teritoriale, la noi au avut o lupta cu soimul si cu jumate de curte:-). Intreb jumatatea ca poate mai stie el ceva si revin:-)
Pentru hoata de oua nu puteti folosi ideea din Zdreanta? Sa ii dati un ou fierbinte?
@vax albina - daca avem vreme s-o pandim, nu ou fierbinte o sa primeasca ea, ci o "evacuare fortata" cu stricat de cuib. eu ma gandesc cum am putea sa-i facem vreo capcana ceva...
Si totusi, ce bine e la tine...
Zic asa pentru ca am o stare de bine de cite ori te citesc. :)
Te inteleg perfect.
Si la noi e cam la fel, dar nu intr-un cadru asa de idilic... Nu e nimic mai placut decat sa te legeni in balansor sau in polog la tine in gradina, la umbra pomilor pusi de mana ta,cu rosiile in spate, cu ardeii sus pe terasa, cu patrunjelul la picioare, cu busuiocul imprastiind arome de nedescris si cu un frappe in mana (sau o bere rece, dupa caz...)
Dimineata pe racoare si seara cand e mai omeneste si mai adie vantul.
Trimiteți un comentariu