După echinocțiu

Cu ziua comunei şi festivităţile aferente, s-a decalat tot week-end-ul şi, cum era de aşteptat, au rămas ceva restanţe, şi pe lista de to do, şi în materie de odihnă. Ce-am reuşit totuşi să facem? Am strâns strugurii mov - avem cea mai mare recoltă de până acum -, iar domnul meu i-a stors cu un dispozitiv hand made al unui amic; am terminat de strâns recolta de aproape patru lădiţe de mere – sunt deja cazate în beci - şi cam tot atâtea de prune, am dus cartofii, ceapa şi usturoiul în beci din motiv de temperaturi prea joase noaptea (pe Transfăgărăşan deja a nins). La capitolul conservărit, am făcut compot şi gem de prune şi am pus două borcănele cu ardei iuţi din producţia proprie.
Începem să ne pregătim de iarnă: coşurile şi fumurile sobelor sunt curăţate, sobele lipite, iar după ele am cazat deja oareşce lemne. Am făcut şi primele focuri din astă toamnă, am pus mocheta în hol, domnul meu a reparat hidroforul – schimbat presostat şi supapă de sens – şi printre picături s-a distrat un pic cu drujba pe crăcile de boiler.
Grasul tot nu-și revine, îi dau de mâncare numai bunătăți, că altfel nu mănâncă, stă numai pe iarbă, nici viluța, nici locul de la lemne nu-l mai încântă. Nu are dureri, doar se mai revoltă din cauza neputinței, dar din zi în zi mai puțin.
Grădina e colorată încă, avem roşii castraveţi ardei vinete, încep să cadă gutuile, iar nucile trebuie culese – nu ştiu cum, că mi se pare sălbatic bătutul nucilor. Zona de flori va fi reconfigurată şi-n astă toamnă - iar trebuie mutate plante puse anapoda -, deocamdată doar evaluez posibilități.
Pădurea dă semne de toamnă, aerul s-a schimbat, miroase a gutui, a struguri și nuci; asterul e-n plin spectacol, tufănelele înfloresc, trandafirii – şi ei, că nu s-au plictisit, cum nu s-au plictisit nici zorelele, cărciumăresele, gura leului şi regina nopţii.
Încep să ardă focurile pe dealuri, grădinile sunt uşor-uşor curăţate, căruţe cu lemne bat drumurile satului, drujbele cântă zi de zi.
E deja toamnă, simt pe cerul gurii, pe pielea înfiorată, în degetele reci, în aerul care mă ameţeşte. E toamnă şi mă bucur.

Vă mai amintiţi lozurile de până-n 90, cele din hârtie, cu capsă? Am găsit în supermarket, după douăzeci de ani, şi-am luat unul. 2 lei. Necâştigător. Dar mi-a luminat chipul a zâmbet întreaga după-amiază.