Steaguri pe stâlpi, bannere de-a latul
drumului național – Ziua comunei Mărăcineni, ediția I, 532 de
ani de atestare documentară, loc de parcare, uau, loc de parcare.
Ajungem – domnul meu și cu mine -
imediat după deschidere; pe scenă, un grup de copii cu cravate
roșii cântă cu responsabilitatea și seriozitatea pe care numai la
vârsta lor le poate avea cineva.
Copilăriaaa n-o vom uitaaa...
Sunt elevii ai școlii și-s delicioși;
strigă o melodie tărăgănată, cu versuri personalizate,
unduindu-se ușor dreapta-stânga.
Domnul primar ne ajutăăă...
În preajmă, mese și bănci, corturi
cu mese pentru oficialități, scaune pentru public, dozatoare de
bere, fum de la grătare, proțap. Ambulanță, poliție, jandarmi.
Pe scenă urcă o tânără, probabil elevă a liceului, și-i dă cu
patos o melodie cu mother fucker. Puștii din clasele 1-4 mustăcesc
complice pe scaune și se foiesc.
Sunt dezorientată; de obicei mă aflu
pe partea cealaltă, a organizatorilor, nu sunt obișnuită să stau.
- Vă pot ajuta cu ceva?
- Nu, lăsați.
- Dacă nu-mi dați ceva de făcut,
eu plec.
Mese, scaune, coșuri de gunoi, mutat
public așezat aiurea; opt fete frumoase în costum popular dansează;
sunet cu prea multe înalte, iarăși scaune, Doruri argeșene,
soare, cald. Alte scaune.
- Ce să vă aduc, un suc, ceva?
- Apă, mulțumesc, doar apă.
E rece și bună cum nu poate fi nimic
altceva când ți-e sete.
O domnișoară din zonă cântă muzică
populară și se încinge o horă; muzica se prelinge prin picioarele
dansatorilor, în mare parte tineri și foarte tineri, și nu mă pot
abține să le admir firescul, dragul, bucuria.
- Există steaguri ale comunei?
- Nu, avem doar stemă.
- Când faceți, luați-mă și pe
mine în calcul, vreau unul.
Discursuri oficiale prezentate de Jul
de la Etno Tv (care, cu grație, a reușit să boteze două
oficialități, pe motiv c-avea lista scrisă fără diacritice),
primari din județ, prefect, parlamentari; diplome, realizări, s-au
inaugurat terenul de sport de la școala din sat și o bucată de
drum ce leagă DJ de DN. Sunt premiate cuplurile căsătorite de mai
bine de 50 de ani.
- Comuna Mărăcineni și, curând
poate, orașul Mărăcineni.
Hă? Orașul? Plec din oraș la sat ca
să ajung tot la oraș?
Lansare de porumbei, Rică Răducanu,
rumoare, lume multă. Doi puști cam de 4 ani vin și se uită în
sus la cocarda tricoloră pe care o am în piept.
- De unde o ai?
Mă uit după domnul meu, nu-l văd;
erau doi copii și o singură cocardă.
- De la doamna de-acolo.
Băieții se îndreaptă agale către
doamna indicată.
Am stat până la momentul așezatului
la masă – deja lucrurile mergeau aproape singure - și-am plecat.
Aveam copil student adormit acasă, prune de cules pentru compot și
gem, de terminat recoltarea merelor, de strâns busuiocul și
cimbrul.
- Dar vă întoarceți, nu?
- Da, ne întoarcem.
6 comentarii:
Buna asta cu "orasul Maracineni"! Una peste alta, s.au straduit si ei, macar asta sa apreciem. :)
@Crenguta - sa stii ca s-au straduit, eu am vazut la fata locului :)
(mai dar ce prompta esti tu)
La mulți ani Mărăcineni și mărăcineninași. Viață lungă și senină!
@Ilinca - La multi ani!:)
(localnicii spun despre ei ca-s maracineni si ca de la ei si-a luat comuna numele)
Mai încet cu prunele de gem şi compot!
Mai bine gem butoaiele de ţuică de Mărăcineni. Com pot să cumpăr o damigeană?
Mamă, ce poftă aş avea de "Ochii lui Dobrin" la ţoi.
@ODLM - recolta de prune din ast an e slaba si, chiar de-ar fi fost buna, tuica toata ar fi iesit cam 25 l. nu la 25 de grade, cum e cea numita "ochii lui dobrin", ci la 35-40, c-asa vrea domnul meu. cred c-am avut 6 ladite de prune, din cele negre, pentru fructe.
Trimiteți un comentariu