Ziua comunei , I

Steaguri pe stâlpi, bannere de-a latul drumului național – Ziua comunei Mărăcineni, ediția I, 532 de ani de atestare documentară, loc de parcare, uau, loc de parcare.

Ajungem – domnul meu și cu mine - imediat după deschidere; pe scenă, un grup de copii cu cravate roșii cântă cu responsabilitatea și seriozitatea pe care numai la vârsta lor le poate avea cineva.

Copilăriaaa n-o vom uitaaa...

Sunt elevii ai școlii și-s delicioși; strigă o melodie tărăgănată, cu versuri personalizate, unduindu-se ușor dreapta-stânga.

Domnul primar ne ajutăăă...

În preajmă, mese și bănci, corturi cu mese pentru oficialități, scaune pentru public, dozatoare de bere, fum de la grătare, proțap. Ambulanță, poliție, jandarmi. Pe scenă urcă o tânără, probabil elevă a liceului, și-i dă cu patos o melodie cu mother fucker. Puștii din clasele 1-4 mustăcesc complice pe scaune și se foiesc.

Sunt dezorientată; de obicei mă aflu pe partea cealaltă, a organizatorilor, nu sunt obișnuită să stau.

- Vă pot ajuta cu ceva?

- Nu, lăsați.

- Dacă nu-mi dați ceva de făcut, eu plec.

Mese, scaune, coșuri de gunoi, mutat public așezat aiurea; opt fete frumoase în costum popular dansează; sunet cu prea multe înalte, iarăși scaune, Doruri argeșene, soare, cald. Alte scaune.

- Ce să vă aduc, un suc, ceva?

- Apă, mulțumesc, doar apă.

E rece și bună cum nu poate fi nimic altceva când ți-e sete.

O domnișoară din zonă cântă muzică populară și se încinge o horă; muzica se prelinge prin picioarele dansatorilor, în mare parte tineri și foarte tineri, și nu mă pot abține să le admir firescul, dragul, bucuria.

- Există steaguri ale comunei?

- Nu, avem doar stemă.

- Când faceți, luați-mă și pe mine în calcul, vreau unul.

Discursuri oficiale prezentate de Jul de la Etno Tv (care, cu grație, a reușit să boteze două oficialități, pe motiv c-avea lista scrisă fără diacritice), primari din județ, prefect, parlamentari; diplome, realizări, s-au inaugurat terenul de sport de la școala din sat și o bucată de drum ce leagă DJ de DN. Sunt premiate cuplurile căsătorite de mai bine de 50 de ani.

- Comuna Mărăcineni și, curând poate, orașul Mărăcineni.

Hă? Orașul? Plec din oraș la sat ca să ajung tot la oraș?

Lansare de porumbei, Rică Răducanu, rumoare, lume multă. Doi puști cam de 4 ani vin și se uită în sus la cocarda tricoloră pe care o am în piept.

- De unde o ai?

Mă uit după domnul meu, nu-l văd; erau doi copii și o singură cocardă.

- De la doamna de-acolo.

Băieții se îndreaptă agale către doamna indicată.

Am stat până la momentul așezatului la masă – deja lucrurile mergeau aproape singure - și-am plecat. Aveam copil student adormit acasă, prune de cules pentru compot și gem, de terminat recoltarea merelor, de strâns busuiocul și cimbrul.

- Dar vă întoarceți, nu?

- Da, ne întoarcem.