Harissa pentru zile lungi de iarnă, în transcripţie proprie

Pentru că cititorii noştrii sunt mai deştepţi decât ai lor şi varianta ardei iute bulgăresc nu există în preferinţele lor culinare, la cererea lor pun reţeta adaptată de Harissa pe care am făcut-o (unde eşti tu, mamă, să mă vezi punând pe blog reţete culinare...).

Se ia o pereche de mânuşi chirugicale (dacă se poate albastre, că dă bine la cromatică), care se pun cu graţie pe mâini, şi una bucată bandană aplicată peste nas şi gură model bandit american şi se iese pe terasă, în aer foarte liber. Apoi se atacă una bucată plasă cu ardei pervers de iuţi de la Dan (una lume pricepută zice că nu trebuie spălaţi), se rup codiţele (asta numai după ce te prinzi că se poate, înainte te chinuieşti cu tăiatul lor) şi se execută operaţiunea până când se obţine fix un kilogram de ardei iuţi ticăloşi, pe care îi mărunţim cu ciudă şi blender – răzbunareee, că mă ustură ochii de mor.

În recipientul de la blender punem câte o lingură de boabe de: muştar, coriandru, piper, chimen, cimbru uscat, sare mare. Se distrug cu elan şi energie electrică, se adaugă o căpăţână mare de usturoi curăţată*, apoi se pun graţios peste ardeii deja tăiaţi. Turnăm 100 ml de oţet (zuum blenderul), o lingură de miere (iar blender), 100 ml ulei (ca la maioneză, uşurel, să se înglobeze bine) şi se amestecă până când devine o pastă sau până ne plictisim şi decretăm că deja e cam pastă (dacă nu scoatem seminţele cred că trebuie ceva muncă, dar dacă le scoatem avem şanse să iasă o pastă fină).

Se pune Harissa în borcane, se sterilizează o jumătate de oră (deşi am dubii că s-ar putea strica ceva de-acolo, şi drosofilele fug când simt aroma), se termostatează până a doua zi.

Pentru cele două linguri de pastă care n-au avut loc în borcane şi pe care le-am pus într-o farfuriuţă de cafea, înfierbântăm oareşce ciorbă. Asta ca să vedem ce minune a ieşit şi să înţelegem cu adevărat ce a vrut să spună poetul când a scris „Mănânc şi plâng. Mânânc!”. Degeaba vă uitaţi după căprioare, şi de sunt nu le puteţi vedea, garantat.

* uitasem de usturoi.