* La sat găinile cresc cu albastru de
metil şi antibiotice în apă, iepurii sunt ţinuţi pe coccistop
toată viaţa, caprele nu sunt deparazitate nici intern, nici extern,
iar de câini şi de pisici nu mai vorbim.
* La sat rar găsești un dvd player și
discuri lângă el; ori radioul, ori mp3-uri de pe un calculator
conectat la net.
* La sat pomii sunt stropiţi cu
chimicale în doze mult mai mari decât se recomandă, legumele la
fel – şi se culeg pentru mâncat chiar de-a doua zi.
* La sat nu-s tablouri; o icoană, un
calendar și-o ramă cu multe poze alb-negru în ea.
* La sat, pruncii mănâncă ouă luate
atunci din cuib; şi banane, şi portocale, fructe de sezon din
grădină – nu.
* La sat nu-s cărți în case.
Rafturile găzduiesc obiecte pseudo-decorative și dosare cu acte,
bibelouri și încărcătoare de telefon; ici-colo, un teanc de cărți
de la ziare, încă în țiplă, probabil pentru generațiile ce vor
veni.
* La sat nu se face analiza apei din
fântâni, dacă apa vine din pământ e sigur bună.
13 comentarii:
Mmmda, de mult vesnicia nu se mai naste la sat. Trist, dezamagitor...
La sat nimeni nu face cure de slabire cu produse vegetariene si nimeni nu merge la sala sa se "intretina".
La sat n-ai timp...ai treaba...pamantul nu asteapta...
sa intru in jocul tau:
- la sat oamenii mananca pui congelati si ceapa respectiv usturoi de la magazin
- bautura nu o consuma din butoi ci tot de la magazinul satesc
- la sat se fumeaza tigari de contrabanda
- la sat se pun instalatii scumpe pe gard si la acoperisul casei dar se diminuiaza bugetul lui mos craciun.... pentru fatarnicie....!
.... hmmm, la sat nu mai este la sat... !!!, dar venim noi si le punem la punct :))
@GabiA - asta e de bine:)
@Don Niai - in zona noastra doar berea si tigarile cresc in magazin (oamenii isi cam produc o buna parte din hrana). dar curtile sunt pline de luminite.
Cred ca vorbiti de satele de pe langa orasele mari. Pentru ca la mine nu se potriveste decat cea cu cura de slabire - nimeni nu face dar se tin toate posturile si nici la sala nu se merge pentru ca e gradina si curtea.
Si nu se cumpara cadouri de craciun ci se fac, lumini sunt doar pe stalpi si la magazine, rar e cate o casa cu luminite si doar furtun...
Radioul e nelipsit din fiecare casa, nu se pune muzica usoara pe mp3 sau CD-uri ci colinde, muzica populara, princesne sau acatiste....
Sunt si calculatoate conectate la net dar mai rar.
@Corina - si la noi cura de slabire se tine tot cu legume, doar ca le sapam:)daca ai curte si gradina asa de multe sunt de facut ca nici n-ai timp de sala, nici motiv. o portie de sapat/cosit manaca la greu calorii.
da, suntem aproape de oras,
mie mi se pare ca ai luat-o personal :))
cine te-a suparat? stii ca asta-i mersul de-acum, majoritatea satenilor s-au prins ca munca-i grea si "nu se merita", e mai bine sa faci "combinatii". trist este ca asta se petrece din doua motive: din lipsa de educatie si din moartea bunului simt. intr-un fel, ne-o cam facem cu mana noastra, noi, poporul roman. antibioticele alea date pasarilor, parazitii, chimicalele - se va ajunge sa se moara din asta, asa ca celebra vorba pe care se bazeaza ei - "n-a mai murit nimeni din asta" - s-ar putea sa fie caduca. cred ca nici "noi sa fim sanatosi" n-o sa mai aiba suport ...
dar ... noi sa fim sanatosi! :))
@cristina - sunt constatari seci, acumulate in timp. si nu cred ca-i vorba de lipsa de informatie sau de bun-simt, ci doar de "productivitate", mult inseamna musai si bun.
la sat nu prea gasesti pomi fructiferi.
in afara de pruni si corcodusi, hai cateodata si un mar, care-s puse cu un scop, altceva eu nu am vazut.
@Iuliana - al noi, fiind zona de deal, sunt si pomi fructiferi, si vie. ce ma mira - mai toate curtile au cate un brad, sunt numerosi tei, glicine, magnolii, calini, chiar si mesteceni albi.
La sat unele lucruri s-au schimbat în rău, altele în bine. Depinde cum privești. Prefer să văd jumătatea plină a paharului, măcar când nu mă lovesc în față vreascurile ce ies din cea goală.
Se mai poate. Aveți comune acolo, în Argeș, care pot fi date exemple de hărnicie. Încă e bine.
Astept si partea cealalta, editia 2013. Ca asta-i doar o fata a medaliei, da?! Te pupic.
Nu facem comparații, nu? Fiindcă, dacă satul era mai bădăran decât orașul, sunt convins că erai și acum pe asfalt, sau în balcon, oricât de mult ți-ar fi trebuit aer curat.
Da, s-a degradat și satul, dar toate s-au degradat. Iar gluma lui Don Niai, cu ”venim noi și le punem la punct”, dacă ”noi” înseamnă foștii orășeni, rămâne o glumă și atât. Nu vom fi niciodată țărani. Din păcate (și ar trebui să se ia în calcul serios problema asta), țăranul este o specie care, dacă dispare, nu mai poate fi reinventată. Singura posibilitate pe care o văd acum pentru reinițializarea vieții țărănești (musai de la sine, intențional este cu neputință) este într-o epocă post-petrol, dar procesul ar dura de la zeci până la sute de ani.
Paradoxal, toate tarele pe care cu justețe le-ai observat, chiar dacă există excepții și variante, îmi spun că fondul țărănesc este prezent, oamenii aceia sunt în continuare țărani. În măsura în care nu s-au deprins, nici nu s-au desprins. Iar ăsta este un aspect pozitiv al întregii povești. Dacă îi iei la bani mărunți, vei vedea că mai au superstițiile vechi, le mai place muzica populară, chiar o mai cântă, etc. (pun etc. de câte ori nu mai am alt exemplu la îndemână, dar, în sfârșit...). Suferă, însă, de un complex de inferioritate îngrozitor, complex din pricina căruia renunță ușor la ale lor pentru ale ”domnilor”. Dar nu s-au deprins. De aceea, stropesc și ei toate cele cu chimicale, dar nu știu să o facă, țin cărțile de la ziare, dar nu le citesc, pun luminițe prin curți, dar excesiv și fără să lege costurile de viitoarele cadouri, ”uită” de fructele lor în favoarea citricelor, și multe altele, de la cum se îmbracă până la limbaj și maniere.
Dar sunt în continuare țărani.
Trimiteți un comentariu