Like?:)

luni, 2 decembrie 2013

Pe locuri, fiți gata, start! Decembrie

A venit prima lună oficială de iarnă – cu cât drag aștept an de an iarna – și lucrurile se precipită, ca de obicei, înainte de vacanța de sărbători. Iar n-am timp, iar totul trebuie să fie gata ieri, iar număr zilele din calendar și nerăbdarea îmi crește invers proporțional cu numărul celor rămase.
Sâmbătă am plantat perenele de la plant-shop (isop, primulă, veronică, iarbă decorativă, o marcă de crizantemă insecticid organic, vreo două acoperitoare de sol și încă două mofturi), am avut copilul student acasă, mâțe răstignite și miros de citrice-n bibliotecă și ne-am răsfățat cu bunătăți de Bădăcin (slană și palincă).
Duminică a fost Ziua Națională cu steag arborat pe moșie (mă bucur când văd că nu numai ulița s-a umplut de steaguri, ci și riveranii de la drum au început să-și arate spiritul românesc) și cu participat la un tradițional tăiat de porc, la dom' colonel. De-a lungul vremii, am mai văzut, pe bucăți, cum se face, dar până acum niciodată nu asistasem cap-coadă (în cazul dat, „cap” însemnând spălatul porcului după pârlire, că în niciun caz n-aș participa la sacrificarea lui) la cum se face. Am pregătit apă, am turnat pentru spălare (inclusiv la intestine), am tăiat slănină, am întreținut focul, am amestecat în diverse vase... nimicuri la care m-am priceput și eu. (Domnul meu s-a implicat considerabil, m-a mirat de unde știe; nu știa, dar s-a putut face mult mai util ca mine.)
Ce mi s-a părut interesant:
* porcului i se face cruce pe cap, este tămâiat și i se cere iertare și pentru c-a fost tăiat, și pentru vorbele rele ce i s-au spus de-a lungul vremii;
* durează mult mai puțin decât îmi închipuiam (au început la 9 și la 14,30 carnea era deja tranșată, pusă la sare sau congelator, jumările și untura erau gata);
* oamenilor realmente le place la tăiatul porcului, se bucură plenar și consideră că e un eveniment de la care nu trebuie să lipsească, e o atmosferă plină de bucurie, cu glume și mult râs;
* vin vecini care sunt foarte eficienți, cu tuciuri și cuțite, pirostrii și pârlitoare, se face o diviziune socială a muncii fără plan anterior, dar totul merge ca aranjat dinainte;
* m-au impresionat cei doi „chirurgi” - fiul și ginerele unor vecini – care lucrau în tandem, completându-se, ajutându-se, glumind continuu – echipă eficientă, formată în timp.
E miros de sărbători în aer, temperaturile diurne sunt ușor pozitive, cele nocturne – negative, dimineața e brumă fremătând a iarnă, iar satul s-a umplut de luminițe – de dimineață am numărat 33 de ornamente puse de primărie pe drumul până-n oraș.
Vreau zăpada. Multă. Și vacanță.

4 comentarii:

Aimée spunea...

Si eu vreau vacantaaaaa! Si as vrea si zapada, daca as fi undeva la tara si nu in Bucuresti.

Maria spunea...

Nu stiam, ce tare! Asta cu i se cere iertare m-a topit! Ce bine ca scrii, noi astia habar n-avem de-atatea traditii frumoase si pline de talc! Mi-ar fi placut la nebunie! Uite-asa se explica de ce romanul ii lasa pe astia sa-si faca de cap - el isi are viata lui plina de evenimente la granita dintre sacru si profan si intelepciunea lui nu e una traductibila, ci una care se confunda cu insasi viata...Tare-mi place ce-ai scris azi!

simf spunea...

@Maria - atmosfera a fost tare faina, mai vreau :)

Scutaru spunea...

Ce bine sună, într-adevăr! Îmi aduce aminte de vremuri mai bune (când trăia tata, de exemplu, mare, mare gospodar!) M-a alungat în primul an de la tăiatul porcului, că nu mai murea, bietul animal - se spune că ăi miloși au efectul ăsta asupra dobitoacelor sacrificate.
De alt an n-am mai stat eu, am plecat unde-am văzut cu ochii, nici să-l aud măcar!
În schimb, ce urmează tăierii e spectacol de tradiții, așa e. Am apucat câteva astfel de experiențe, inclusiv în oarece calități oficiale (diferite), în gospodării ca la carte. Totul cu o complexă regie artistică (inclusiv jocul ursului), cu nelipsita țuică și poale-n brâu etc. De vis!
Frumoasă povestea. Cu parfum de vis de iarnă. Și de dor de gospodărie autonomă...

P.S. Uite că mă țin de cuvânt: comentez :D.

:-D