Ce fac animăluțele

* Găinile s-au găsit să ouă fix în zilele cu cu multe grade sub zero, prilej cu care am constatat ce-nseamnă să crape ouăle de ger. Iepurii există.

* Maşa e, mai nou, alpinista de serviciu; a îmbrăcat domnul meu un stâlp metalic din extindere cu sfoară, spre bucuria nebunei; urcă pe el în viteză, sare de sus sau coboară rapid, scuipă orice pisică e în preajmă şi-o ia de la capăt. Uneori, se opreşte sus, se roteşte şi de-acolo supraveghează tot; alteori îşi ascute ghearele şi minute în şir rămâne întinsă, cu ghearele înfipte, ca o natură statică.

* Igor și Frida sunt grași, Jinx doarme el știe pe unde și vine bicolor, negru/praf, Hades face băi de soare, Castor e surd ca o gheată și face pe prostul ca să-i prindă bine.

* Zăvod acumulează informaţie la greu, mai nou a învăţat cum să rupă gardurile; în primă fază, am presupus că i-a fost zgândărit instinctul de proprietate de către muncitorii primăriei ce cărau pe drum pubele (ne-au cadorisit şi pe noi cu una, au trecut-o peste gard, lângă poartă), aşa că a ros o scândură de la gardul de lângă chioșc ca să poată ajunge cât mai aproape (a intrat băiatul în grădină să-i certe aplicat de la o distanță cât mai mică). A prins domnul meu temporar în zona respectivă un capac din scânduri şi a doua zi musiu Zăvod rupsese gardul în altă parte, intrase în chioşc, făcuse ravagii, dărâmase, furase, distrusese. L-am legat ca represalii; pe seară l-am convins-o/constrâns pe domnul meu să-i dea drumul, erau prognozate -15 grade, urmând să-l legăm iarăşi dimineaţa – nu s-a putut, cuşca era mobilată cu Castor, care n-a vrut nici ademenit să plece de-acolo. Cine are noroc are...