Influența femeii din dotare asupra omului nevinovat

E vina ta-ta-ta că-i gravidă-Antonia şi-acum nu mai încape în fantezia mea... (A născut, ştiu, dar nu se pune.)

Dimineața îmi începe pe terasă, cu cafeaua potrivit de caldă; domnul meu ridică ușor privirea – el citește, ca un ritual, până apar eu - și mă dojenește tacit.

Îmi pun agale mânușile, aprind o țigară, iau prima gură de cafea – iammmi -, E vina ta-ta-ta că-i gravidă-Antonia şi-acum nu mai încape în fantezia mea...

- Iarăși? Așa, de la prima oră, să mă bântuie toată ziua!

Dap; iarăși; că-s într-o formă de cozonac de-o săptămână.

Pe la 11, domnul meu, pe lângă atelier, descântă niște lemne și mormăie ușurel.

E vina ta-ta-ta că-i gravidă-Antonia şi-acum nu mai încape în fantezia mea...

- Ce cânți, iubita? (eu, cu un zâmbet drăcesc)

Mă fulgeră cu privirea, râd și-l las în pace, plec.

Până pe seară, îl mai aud de 3-4 ori; uneori, ne intersectăm când el tace și eu cânt.

E vina ta-ta-ta că-i gravidă-Antonia şi-acum nu mai încape în fantezia mea...

- Nu, te rog, nu, nuuu!

Intrăm în pat; își educă responsabil perna – nu-i place că o aranjez zi de zi -, se așază pe spate, se învelește parțial, așteaptă ca Jinx să i se pună la picioare și își pune antebrațul paravan peste ochi, să nu-l deranjeze lumina mea.

E cald și liniște, Mașa toarce ușurel lângă mine, focul trosnește abia sugerat.

- Mmmmm, mmmm, mmmm...

Domnul meu, în surdină, fredonează E vina ta-ta-ta că-i gravidă-Antonia şi-acum nu mai încape în fantezia mea...