Like?:)

vineri, 23 ianuarie 2015

Seniorii din viaţa mea II

Dl. R. e luminos precum păru-i, precum marmura, cald ca lemnul ascendent, optimist ca albastrul pânzei. Pitoresc și nonconformist, nu s-a inventat pat procustian pentru el, nici munci herculeene. Chiar dacă anul acesta schimbă prefixul în 7, nu stă o clipă; face ce-i place, că vremurile când făcea ce trebuie au apus și bine au făcut.
Dl. S. cântă cu drag nespus, se joacă-n amintiri şi acuarele, în bronz şi cupru; iubeşte fotografia și tradițiile, muntele și oamenii lui, e hoinar din vocaţie și dornic mereu de locuri noi. La 70+, e cochet şi optimist, zâmbitor mereu și tonic, foarte tonic; i se luminează chipul când mă vede şi ştie că mi-e drag.
Dl. T. are sprâncene pădureţe, ochi frumoşi şi ochelari cu ramă închisă la culoare. Zâmbeşte cald şi se joacă-n pamflet, gândeşte în metafore, o iubeşte pe Simona Halep şi e atent la actualitatea politică. E riguros exact şi pragmatic în judecăţile cotidianului și are vârsta veşnică a tatălui meu.
Dl. V. e un cuminte-tehnic, aplicat-liric, mistico-pragmatic și tinde spre 70; scump la vedere, cu un fin simț al observației, preferă contemplația implicării sociale. Îl simt cald și bun, corect și echidistant şi mă bucur mult când îmi calcă pragul.
Dl. Z (P). e hâtru şi sfătos, zâmbitor-motan şi-admirator de limbi moarte; e un inegalabil partener de discuții, se joacă frumos în vorbe ipocritice şi, chiar dacă i-o ştiu, nu pot să-i atribui o vârstă – e în afara vremurilor, dar sigur între cărţi. Pentru că şi Raiul, și Iadul sunt de fapt o bibliotecă.

6 comentarii:

Aimée spunea...

Zic sa te apuci de niste interviuri povestea vietii cu ei, cat inca mai trăiesc. Si poate le si publici, sa.i cunoastem si noi, sa avem de la cine invata. :-)

Anonim spunea...

Aveti mana sigura de bun portretist. Felicitari

Lavi spunea...

Doamna, sunteti foarte norocoasa cu asemnea cunostinte! Sunt adevarate modele! Din pacate, timpul ii cerne...
Imi aduc aminte de un vecin elegant, cu prefix 8 si dansul, care ma saluta, de fiecare data cand ma vedea, cu interbelicul "sarut mainile", ridicandu-si palaria. Acum e de mult doar o amintire. Mai era si sotia dansului, tot in varsta, dar sprintena, mereu cu palarie si esarfa vaporoasa care saluta zambind si rarait: "bonjour". Avea abonament la biblioteca si citea in franceza. Din pacate, eu nu prea am avut noroc de astfel de oameni minunati. I-am cules si cultivat mai mult din cartile de memorii. Poate de aici inainte...Sper!

simf spunea...

Ion Scutaru (pun eu, ca n-am reusit altfel): Superbe personaje, parcă-s de basm! Ce noroc ai, cu asemenea oameni lângă tine! Superbe, aceste ultime două postări. Au un parfum aparte, ca şi oamenii descrişi.

simf spunea...

@Crengu - cu dl. i am un interviu publicat cu ani in urma, a fost conjunctura, ca altfel prefer sa ma umplu de prezenta lor si sa-i ascult, nu sa-i intreb.

@Anonim - mersic :)

@Lavi - asa e, din pacate timpul ii cerne

@Scutaru - de la oameni se trage totul :)

Scutaru spunea...

Apropo, eşti adorabilă (să nu se supere domnul şi stăpânul) în felul cum ştii să transmiţi unor terţi percepţiile empatice despre cei dragi ţie. Auzi la ea, zâmbitor-motan! :) Now this is love!

:-D