Raport de mijloc de martie

Gata, m-am hotărât, nu mai vreau zăpadă! Urzicile, menta, astilbele, căldărușele au apărut curajoase, iasomia de iarnă, primule galbene și albastre sunt înflorite, sedum și heuchera, narcise și zambile, lalele și muscari – toate au ieșit hărnicuțe. Ziua a crescut considerabil, plecăm de-acasă după răsărit, aerul și-a schimbat consistența și luminile din peisaj au redevenit galbene, miroase a pământ viu. Păsărele gureșe se întrec în gălăgie, găinile ouă cu spor, câinii și pisicile stau la soare toată ziua.

S-a deschis sezonul la căpușe, așa c-am deparazitat intern și extern mamiferele curții – plus câteva perieri responsabile, am strâns păr de-o pernă cred -, Jinx și Igor lipsesc frecvent și vin parțial bătuți, Mașa și Frida iar au găsit ele o gripă felină și s-au gândit s-o aducă acasă.

A venit nenea cu calul pentru arat (prilej cu care am înțeles sensul expresiei miroase ca un cal nădușit), urmează discuirea când nu va mai ploua, a venit nea Sandu și a tuns pomii în concubinaj cu domnul meu (crenguțele sunt deja strânse și stivuite).

Am repus în funcțiune bucătăria de vară, apa e iarăși legată prin curte și grădină și, ca un chinez bătrân și răbdător, cum am un strop de timp refac curtea; zeci de găleți de pământ și pietriș cărate dintr-un loc în altul, acoperit tranșee, târnăcop – doar eu l-am cumpărat, trebuie să-l și folosesc -, hârleț, făraș, grebluță, găleată, mânuși, febră musculară. Am refăcut bechtelul – aleea de pietriș de lângă grădiniță - și sper ca până la Paște să aduc curtea într-un stadiu parțial decent.

Nu-i nici frumos, nici util, dar recunosc că acum pentru mine e mai important să le acord atenție curții și zonelor cu trandafiri decât grădinii; m-am cam săturat de făcut focuri zilnic, îmi doresc uși deschise și soare-n ochi, hamac și șezlonguri înșirate prin curte, vreau primăvară. Am zis!