Mi! Așa sună Jinx dimineața, de obicei la 5,30, uneori și mai devreme. Mi! Dacă nu-l băgăm în seamnă, se urcă pe noi, ne toarce, ne dezmiardă câte o vezică plină, mai bagă o mustață în nările cui apucă, mai dinţuie un lob de ureche, iar la final frământă, cu cele două labe din față, carotida cea mai la înde-labă.
Mi! Și privește spre partea de sus a frigiderului. Așa cere Jinx bețe de recompensă; dacă vrea crănțănele, merge sub chiuveta din bucătărie și așteaptă; vrea conservă - ne arată locul unde e hrana pentru pisici. Dacă se aude cuptorul cu microunde, clar numai pentru el funcționează.
Jinx doarme pe sobe și-n cadă, sub molid și în cuibarele găinilor, în lucerna de deasupra atelierului și pe acoperișul magaziei, tot locuri construite special pentru el. Când mă invită în dormitor, merge în fața mea, așteaptă să-i deschid fiecare ușă, să intru și eu, apoi îmi arată drumul spre somn. Nu vrea singur, vrea cu mine.
Jinx mă provoacă; vine, îmi aplică două-trei labe pe picior (fără gheare), apoi urcă trei-patru trepte către etaj și așteaptă să întind mâna către el; îmi dințuie responsabil deget cu deget, apoi aleargă pe la parter, așteptând să-i spun: Pisica! Prinde pisica! Când sunt cu lighenul de rufe ude în brațe, mergând să le întind, mi se face brățară, mereu la piciorul drept - e modul lui de-a mă ajuta.
Jinx mă ameninţă cu laba, mă scuipă, mă face să-l alerg; nu stă să-l iau în braţe decât rar, fuge, se ascunde şi, când îl prind, mă muşcă. Când îi arăt mâna ca o gheară (ghearaaa!), dă urechile pe spate şi mă atacă; dacă nu am mânuşi, mă muşcă domol şi mă ameninţă că mă zgârie; dacă am mânuşi, înfige ghearele cu elan şi-mi aplică efectul de cangur.
Jinx îmi aduce jucării să ne jucăm împreună, mă invită la tunelul portocaliu și, dacă nu vreau, se răzbună: dărâmă sfera de malahit, îmi fură guma de la sudokul din baie, se-apucă să muște dintr-un cotor de carte, dă jos toate rufele de pe suportul de uscare, îmi pune bile din sticlă în bocanci. Și de fiecare dată mă privește în ochi, să fie sigur că văd ce face.
Jinx e de fapt un tigru, știu eu, e plin de dungi negre pe fond negru, e un sărman câine prizonier într-un trup de pisică, e un zeu care acceptă cu mărinimie să-l slujim şi ne tolerează în arealul lui.
Jinx e mâța mea sucită care, conform opiniilor unora, îmi seamănă ca stil.
5 comentarii:
A-do-ra-bil.
Ce frumos !
Cunosc sentimentul.😉 Am impresia că pisicile sunt tare deştepte,dar şi hoațe.Iți întind nervii la maxim şi când te pregăteşti să explodezi se uită languros la tine(a la Marlyn Monroe) şi scot un mau de-ți trece instant supararea.
Al meu a stat,o oră,azi noapte,la uşă cu un şoricel în gură(viu 😁).Se dădea de ceasul morții să intre în casă, să- mi arate trofeul.Eu de o parte a uşii țipând la el să lase şoricelul,că am văzut că e băiat deştept,că-l iubeşte mami.Nimic,el voia în casă cu trofeul.Am făcut curse sus-jos(la 12 noaptea).Am ieşit pe terasă să l chem la mine,să-l iau pe geam Nebunu a urcat la mine tot cu şoricelul în gură. 😁 L-am lăsat în pace şi după un timp stătea zgribulit la uşă... fără trofeu.În sfârşit ne-am linistit şi ne-am dus amândoi la culcare. ☺
@Caludia Mihaela - ne coloreaza viata mereu in alte nuante. si pentru asta le iubim :)
❤🐈🐕
Trimiteți un comentariu