Raport de sfârșit de primăvară. Guest post *

Animalele cu patru picioare au terminat de năpârlit, cele cu două, nu.

Freya, Pușa și Oleg au făcut de undeva rost de ploșnițe, pe care le culegem cu simț de răspundere și mănuși. Cola și Prima au învățat să nu mai sape în grădină, dar Nerod a citit mărunt răsadnițele cu roșii din solarul de lângă mlaștină.

Găinile încă leapădă pene, le-a stropit Vidrean cu piatră vânătă. Acum fac niște ouă verzui, cu coaja ondulată, pe care mișună limacșii. Nu le vor nici șacalii din lizieră/

Am terminat săpatul și semănatul, iar domnul și stăpânul meu (later edit: Vidrean a zis să nu-i mai spun așa) a udat din belșug cu hidrantul cel nou, roșu. În stratul bolognese am pus mai puține soiuri ăst an, ceapă, dovlecei, nepeta împotriva afidelor, crețușcă, borceag, limba-soacrei, aia țigăncii, năvalnic, troscoțel, toroipan, moroșniță și ceva arpagic taiwanez (mulțumesc, Y.!). În stratul risotto am mers pe ce-a ieșit spontan, mai ales hasmațuchi, rutabaga și topinamburi. Nu înțeleg de ce sătenii nu pun hydrangea.

Nu mai facem focul în sobe decât ca să ardem părul periat de pe pisici. Nu știam de ce iese fum, pe urmă am văzut că în cuibul de barză de pe horn a scos o vulpe pui. Duhnesc încântător și tare mi-s dragi.

Vidrean a croit o ieșire pentru fum în pod și prin acoperiș, cu toporul cel vechi, cu coadă mov. La sfârșit l-a scăpat printre bârne și a rămas înfipt, ieșit jumătate prin rigipsul de pe tavanul bibliotecii. A făcut în jurul cozii, cu aparatul de sudură, un nod de școndru din fier-beton de 8 și arată ca Laocoon [insert close-up photo here: agonie vânătă.jpg].

Pe drum a turnat primăria gudron. Una lume își lasă tenișii în el și efectul antiderapant ne permite să urcăm cu mașina până în chioșc.

Nu înțeleg de ce localnicii nu poartă crocși, ci o imitație din cizme de cauciuc vechi, decupate. Și veste tricotate kaki în loc de flisuri grena.

Una lume zice că n-are rost să stai la țară dacă nu ții o vacă cu lapte. Eu o să încerc cu o măgăriță pitică, am citit că laptele face bine la arsurile solare.

Mi-e dor de ultima brumă, care lasă urme fine de flori în cocotier. Sfârșit de mai. Cam moale.

* Comentariu la Spovedanie. Pentru că cititorii noștri sunt mai deștepți ca ai lor. :)